Vă acuz, domnilor tovarăși:
– Ca, imediat dupa 1989, v-ati vopsit, din protectori ai unui regim care ajunsese sa ne interzica sa ne facem nuntile dupa ora 12 noptea, in democrati luptatori pentru drepturile fundamentale ale omului
– Ca, pregatiti fiind, pe banii statului roman, pentru a apara fiinta nationala, ati decis sa transferati intregul patrimoniu al statului roman – si, indirect ,al poporului roman – in propriile buzunare, savarsind astfel un act de tradare
– Ca, de dragul de a fi acceptati si reevaluati ca utili de catre serviciile secrete coloniale, ati renuntat fara nici un fel de opozitie la atribute fundamentale ale suveranitatii statului roman, pe care depuseseti juramantul sa il aparati
– Ca ati devalizat in interes propriu intregul capital banesc al sistemului financiar romanesc, fara a fi in stare sa puneti altceva in loc
– Ca ati ruinat un patrimoniu industrial si de infrastructura agricola in valoare – la vremea respectiva – de cateva sute de miliarde de dolari
– Ca, dupa 1989, v-ati impus nevestele si curvele in sistemul bancar romanesc, fara nici o legatura cu profesionalismul care ar fi trebuit sa fie regula in sistemul circulator al economiei, facilitand astfel ruinarea unor intregi industrii, unele din ele tinute inca in viata in ciuda voastra, de munca catorva pasionati de propriile meserii.
– Ca, din pura prostie, v-ati incurajat turnatorii sa iasa la suprafata societatii romanesti, impunandu-i ca mari patroni, ori elite politice
– Ca, tot din pura nepricepere, ati incurajat furtul comis de varfuri ale Politiei si Justitiei, compromitand astfel sistemul imunitar al societatii romanesti. Ca, in acest scop, v-ati folosit cu cinism de toate modus operandi luate din dosarele anterior intocmite.
– Ca, fara nici un fel de scrupul, ati incurajat, sau poate chiar dirijat, formarea unei structuri de grupuri interlope, de la care incasati taxe de protectie, fara a fi deranjati in nici un fel de activitatile acestora ori de consecintele formarii acestei mafii complexe, cu legaturi in politica, justitie, servicii secrete, politie, adminsitratie, care sufoca orice tentativa de a mai face ceva bun in tara asta.
– Ca, de douazecisi unu de ani, ati desconsiderat valori decantate in mii de ani de civilizatie ale acestor locuri, impunand agresiv valori snoabe si straine poporului pe care ati jurat sa-l slujiti
– Ca, urmare a activitatii voastre de succes, romanii pleaca cu traista in bat si raman pe meleaguri straine, unde sunt mai apreciati decat in propria tara
– Ca elita intelectuala a acestei tari – medici, profesori, ingineri – este batjocorita nu numai de catre puterile coloniale pe care le serviti cu o gretoasa slugarnicie, ci si de proprii lideri politici, ajungand de multe ori sa-si paraseasca profesiile. Ca, in consecinta, viitorul acestei natiuni este in pericol de a fi incredintat unor sfertodocti cu impresia ca sunt elite intelectuale, iar sanatatea natiei este protejata de medici deveniti contabili raportori ai cancerului numit Casa de Asigurari de Sanatate
– Ca, de douazeci de ani, ne justificati toate hotiile si porcariile prin trimiteri la ceea ce se face in tarile civilizate, fara ca, macar odata, o singura data, sa copiati INTEGRAL ceea ce se face acolo.
– Ca, pentru a intarzia trezirea a ceea ce a ramas din corpul sanatos al natiei, ati scos la inaintare un Pavel Corut, care sa ne spuna povesti despre protectia noastra de catre o unitate fantoma, cu activitate de abureala generala. ( asa-zisul “Octogon” – nb )
– Ca, prin tot ceea ce ati facut in acesti douazeci de ani, ati compromis in buna parte viitorul acestei natii, ai carei vajnici reprezentanti va considerati.
– Ca, in loc de a va constitui intr-un sistem imunitar al natiei, ati devenit o tumoare maligna ce extrage toate energiile pozitive ale acestei natii.
– Ca ati transformat relatiile externe ale Romaniei intr-o afacere de famiglii, Ministerul roman de Externe fiind impanat cu frati, surori, cumnati, unchi , matusi, fara nici o legatura cu profesionalismul de inalt nivel ce trebuie sa existe acolo.
– Ca, de douazeci de ani, nu ati facut alceva decat sa va puneti pretioasele pielicele la adapost, strangand averi incomensurabile din zeciuirea banilor publici.
– In fine, ca ati tolerat ca, in ultimii douazeci de ani, contribuabilul roman sa fie furat de o suma de cam DOUA MII DE MILIARDE DE DOLARI. Pentru toate acestea, veti raspunde in fata lui Dumnezeu bunul! Mai devreme sau mai tarziu, dar veti raspunde, voi si neamurile voastre!
duminică, 30 octombrie 2011
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Ziceri memorabile ale Maresalului
- Sunt onorat că am putut să lupt în patru războaie pentru onoarea ta, scump popor, pentru drepturile tale şi pentru libertăţile tale.
- Ceea ce nu se bazează pe adevăr, nu poate dura. Toată istoria noastră oferă un spectacol unic: noi am păstrat intacte trăsăturile rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi în graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureşul azi cedat Ungariei şi până în Timoc. Nimeni nu a izbutit să ne clintească din loc timp de 2000 de ani, nimeni nu va reuşi să ne clintească nici peste un milion de ani… Noi ne-am aşezat primii pe aceste locuri şi vom pleca cei din urmă.
- Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.
- Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta, voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.
- Scump popor român: sunt mândru că m-am născut şi am trăit într-o naţiune cu o îndoită ascendenţă imperială şi cu un trecut de două ori milenar.
- Sunt mândru că am avut în viaţă drept far strălucitor şi călăuzitor Coloana de lauri a marelui Traian şi sublimul sacrificiu al Regelui Dac.
- Vreau ordine. Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată, care aduce cu ea ordinea şi siguranţa, şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.
- Nicio furtună, nicio invazie, niciun cutremur, nicio ocupaţie, nicio lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea.
- Biserica lui Cristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbe. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească. Oriunde trăieşte un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii.
- Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
- Ceea ce nu se bazează pe adevăr, nu poate dura. Toată istoria noastră oferă un spectacol unic: noi am păstrat intacte trăsăturile rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi în graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureşul azi cedat Ungariei şi până în Timoc. Nimeni nu a izbutit să ne clintească din loc timp de 2000 de ani, nimeni nu va reuşi să ne clintească nici peste un milion de ani… Noi ne-am aşezat primii pe aceste locuri şi vom pleca cei din urmă.
- Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.
- Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta, voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.
- Scump popor român: sunt mândru că m-am născut şi am trăit într-o naţiune cu o îndoită ascendenţă imperială şi cu un trecut de două ori milenar.
- Sunt mândru că am avut în viaţă drept far strălucitor şi călăuzitor Coloana de lauri a marelui Traian şi sublimul sacrificiu al Regelui Dac.
- Vreau ordine. Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată, care aduce cu ea ordinea şi siguranţa, şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.
- Nicio furtună, nicio invazie, niciun cutremur, nicio ocupaţie, nicio lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea.
- Biserica lui Cristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbe. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească. Oriunde trăieşte un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii.
- Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
vineri, 7 octombrie 2011
filosofie ortodoxa...sau despre falsitatea opozitiei intre religie si stiinta
Intrebari fundamentale si legitime ale lui Eufrosin:
"Pentru toti cititorii:
1. In stiinta (de fapt “stiinta”, pentru ca e ceva ce are definitie variabila in functie de om, timp, etc) “experimentul este judecatorul suprem”. Mai ramine de demonstrat ca legile Universului sint general valabile in spatiu si timp (cu alte cuvinte legile Universului au fost valabile dintotdeauna si oriunde in Univers). Asa ceva NU s-a demonstrat si nu e de ajuns numai sa afirmi ca asa ceva este adevarat.
2. Fizica particulelor a alunecat foarte rau in iluzie din cauza formalismului matematic care nu se suprapune realitatii. Matematica este un instrument construit pe anumite axiome, diferite de cele ale Universului, astfel incit prin matematica nu se poate descrie complet realitatea (daca cineva crede contrariul sa demonstreze). Din acest motiv s-a ajuns sa se creada (de exemplu) ca o particula are mase (energii) diferite in functie de sistemul de referinta, ceea ce pentru cineva cu mintea neinfectata este o aberatie (este ca si cum ai spune ca 1=2). Un corp nu se poate opune schimbarii starii lui de miscare (inertia) cu forte diferite in acelasi moment de timp, indiferent din ce sistem de referinta privim lucrurile.
Aici teoria lui Einstein are o problema majora: spune ca E=m*c^2 dar nu spune care e “masa de repaos”. Repaos in functie de ce? In acest Univers un corp
(particula) este in miscare, cu diferite viteze, fata de extrem de multe alte particule (corpuri). De exemplu un mar pe care il tinem noi in mina are viteza zero fata de cel care il tine in mina, viteza de citeva mii de km pe ora fata de luna (nu mai vorbim ce traiectorie descrie) si viteza luminii fata de fotonii care vin de la Soare.
Intrebare: avind in vedere ca masa “depinde de viteza”, conform teoriei lui Einstein, ce masa are pina la urma marul respectiv?. Aici e falia matematica in care a cazut foarte multa lume.
3. Ceea ce inteleg unii prin “stiinta” are probleme grave de principiu:
1. Nu s-a demonstrat ca legile Universului sint reproductibile oricind si oriunde (sint universale in spatiu si timp). Referitor la asta intrebati oamenii de stiinta cum se formeaza o picatura de ploaie intr-un nor. O sa vedeti ca in aceleasi conditii “atmosferice” (presiune, temperatura, umiditate) citeodata ploua citeodata nu ploua.
2. “Stiinta” se bazeaza pe faptul ca nu exista altceva in afara de aceasta lume materiala, FARA sa demonstreze asa ceva. Nu este de ajuns sa afirmi, trebuie sa si demonstrezi acest lucru.
3. Fizica opereaza cu notiuni “fundamentale” fara sa le defineasca. Nu au nici o idee unde este granita fundamental-nefudamental.
4. (Consecinta a punctului 3): La modul la care este definita stiinta, aceasta nu are nici o sansa sa determine ce este dincolo de “legile fundamentale”. Nu are
metoda de studiu si de abordare pentru ca exclude (FARA sa demonstreze) existenta a altceva decit aceasta lume materiala.
Bunul Dumnezeu sa ne lumineze mintile pentru a gasi Adevarul."
...si umila mea incercare de a gasi repere:
"Trebuiesc multe flotari logice pentru a schita cateva incercari de a ne apropia de adevar. Dar exista oare adevarul absolut? Iata o prima intrebare fundamentala a filosofiei care nu este decat o manipulare, o incercare de a ne arunca in deplina nesiguranta asupra valorii rationamentelor pe care le emitem si asupra existentei reperelor la care ne raportam. Pentru ca orice fiinta vie are nevoie de repere, incepand de la un animal salbatic care isi cunoaste limitele teritoriului functie de repere fizice pe care numai el le stie. In domeniul ideatic insa problema este mai complicata, reperele neputand fi altfel decat ideatice. Si atunci ajungem la valabilitatea si acceptabilitatea definitiilor pe care le utilizam, pentru ca ele fixeaza notiunile cu care operam. Cele mai mici variatii in continutul acestor notiuni schimba reperele si deci pozitia fata de un anume fenomen/eveniment. Se pot scrie volume intregi pe aceasta tema, dar voi incerca sa ma limitez la a raspunde sau nuanta cate ceva din consideratiile lui Eufrosin:
In primul rand, pentru a demonstra ca ceva este valabil in tot universul, trebuie sa ai posibilitatea sa verifici asa ceva oriunde in Univers. Cu alte cuvinte, a cere asa ceva inseamna a cere imposibilul. Mai mult, stiinta insisi admite ca exista zone in Univers in care legile fizicii nu mai opereaza as cum stim, si anume in jurul singularitatilor (gauri negre), unde continuumul spatiu-timp sufera deformari importante. Va amintiti de explicatiile privitoare la limita unui sir. de prin clasele de liceu? Limita este un punct spre care tindem, dar nu il atingem niciodata, existand in orice moment un epsilon diferit de zero care este distanta pana la acea limita. Cam acelasi lucru il postuleaza fizica relativ la singularitati, in interiorul carora se declara invinsa...Cu toate acestea, legile fizicii asa cum le stim aproximeaza satisfacator restul fenomenelor din univers...sa ne intelegem, nu Universul functioneaza asa pentru ca ar cunoaste aceste legi, noi numai incercam sa intelegem ceea ce ne inconjoara formalizand fenomenele prin notiuni la indemana care sa aiba maximum de generalitate.
Singularitatile reprezinta, totusi, niste exceptii de la regula - stiu, se va comenta ca regula trebuie sa fie universala, dar de unde stim ca in formularea matematica a unei legi fizice nu am uitat un parametru care in conditii normale este epsilon, iar in conditii de singularitate schimba fundamental rezultatul functiei matematice ce descrie fenomenul?
Nu pot fi de acord ca formalismul matematic nu se suprapune realitatii. As spune mai degraba ca, pentru comoditatea calculelor, oamenii incearca sa extraga din intreg un fenomen care, volens-nolens, este influentat de mediul inconjurator, aceasta fiind cauza reala pentru care formula matematica nu confirma rezultatele experimentale. Va amintiti "descoperirea" recenta a celor de la CERN, cum ca o particula a depasit viteza luminii? Fara a fi la curent cu pregatirea matematica a acestui experiment, ma intreb, or fi luat in considerare si faptul ca, la viteze apropiate de cea a luminii, spatiul se contracta si timpul se dilata? Nu cred, si as trage de aici concluzia - e adevarat, nu foarte fundamentata - ca aceste efecte nu au fost luate in considerare. Aceasta concluzie este insa coerenta cu ideea ca extragerea din intreg a unui fenomen nu duce neaparat la gasirea legitatilor carora li se supune. Mai mult, dupa gasirea relatiilor de incertitudine ale lui Heisenberg, fizicienii atomisti insisi recunosc ca nu pot anticipa pozitia in spatiu a unei particule...decat cu o anumita aproximatie. Si aici m-au pierdut; e ca si cum ai spune ca Pamantul se afla in sistemul solar, dar nu stii daca nu cumva s-a oprit la o cafea pe orbita lui Saturn...
Sunt de acord ca postularea existentei a doua valori energetice functie de sistemul de referinta este o tampenie care, numai pentru ca o accepta breasla fizicienilor, nu inseamna ca are si valoare de adevar. Valoarea energiei/masei este una singura si nu se raporteaza la nici un sistem de referinta spatio-temporal. As spune, ca pentru a iesi din aceasta dilema, un reper il poate oferi teoria biostructurala a regretatului acad. Eugen Macovschi (si, pentru a gadila coarda nationala a cititorilor acestui blog, trebuie sa spun ca teoria a fost emisa undeva la inceputul anilor '60 ai secolului trecut si a fost confirmata pe la sfarsitul anilor '90 de catre doi americani ce au utilizat un microscop de inalta rezolutie, americani premiati de altfel si cu premiul Nobel...avem si noi, romanii ceva prioritati, nu?) . Revin, spunand ca, in cadrul acestei teorii biostructurale, Macovschi postuleaza o organizare universala, pe mai multe paliere ierarhice, a materiei, biostructura fiind una din formele inferioare a structurarii materiei, cea ce permite viata. Peste acest nivel ierarhic, exista cel putin alte doua nivele de structurare, noesistructura - ce permite gandirea logica, si enisisstructura (citez din memorie, cerandu-mi scuze pentru eventualele erori), permitand un nivel superior gandirii umane...Nu vi se pare interesant ca unul din cei mai mari oameni de stiinta il postuleaza pe Dumnezeu? Stiu, voi provoca reactii adverse, dar Macovschi nu este singurul. Einstein si Heisenberg au ajuns profund religiosi, ca sa mentionez numai doua din cele mai cunoscute nume...
Si, in lumina celor expuse mai sus, nu vi se pare ca lipsa de popularizare de care se "bucura" opera lui Macovschi este coerenta cu lipsa de har divin a "cuceririlor" stiintifice ce ni se baga pe gat - sau, eventual, pe vene?"
"Pentru toti cititorii:
1. In stiinta (de fapt “stiinta”, pentru ca e ceva ce are definitie variabila in functie de om, timp, etc) “experimentul este judecatorul suprem”. Mai ramine de demonstrat ca legile Universului sint general valabile in spatiu si timp (cu alte cuvinte legile Universului au fost valabile dintotdeauna si oriunde in Univers). Asa ceva NU s-a demonstrat si nu e de ajuns numai sa afirmi ca asa ceva este adevarat.
2. Fizica particulelor a alunecat foarte rau in iluzie din cauza formalismului matematic care nu se suprapune realitatii. Matematica este un instrument construit pe anumite axiome, diferite de cele ale Universului, astfel incit prin matematica nu se poate descrie complet realitatea (daca cineva crede contrariul sa demonstreze). Din acest motiv s-a ajuns sa se creada (de exemplu) ca o particula are mase (energii) diferite in functie de sistemul de referinta, ceea ce pentru cineva cu mintea neinfectata este o aberatie (este ca si cum ai spune ca 1=2). Un corp nu se poate opune schimbarii starii lui de miscare (inertia) cu forte diferite in acelasi moment de timp, indiferent din ce sistem de referinta privim lucrurile.
Aici teoria lui Einstein are o problema majora: spune ca E=m*c^2 dar nu spune care e “masa de repaos”. Repaos in functie de ce? In acest Univers un corp
(particula) este in miscare, cu diferite viteze, fata de extrem de multe alte particule (corpuri). De exemplu un mar pe care il tinem noi in mina are viteza zero fata de cel care il tine in mina, viteza de citeva mii de km pe ora fata de luna (nu mai vorbim ce traiectorie descrie) si viteza luminii fata de fotonii care vin de la Soare.
Intrebare: avind in vedere ca masa “depinde de viteza”, conform teoriei lui Einstein, ce masa are pina la urma marul respectiv?. Aici e falia matematica in care a cazut foarte multa lume.
3. Ceea ce inteleg unii prin “stiinta” are probleme grave de principiu:
1. Nu s-a demonstrat ca legile Universului sint reproductibile oricind si oriunde (sint universale in spatiu si timp). Referitor la asta intrebati oamenii de stiinta cum se formeaza o picatura de ploaie intr-un nor. O sa vedeti ca in aceleasi conditii “atmosferice” (presiune, temperatura, umiditate) citeodata ploua citeodata nu ploua.
2. “Stiinta” se bazeaza pe faptul ca nu exista altceva in afara de aceasta lume materiala, FARA sa demonstreze asa ceva. Nu este de ajuns sa afirmi, trebuie sa si demonstrezi acest lucru.
3. Fizica opereaza cu notiuni “fundamentale” fara sa le defineasca. Nu au nici o idee unde este granita fundamental-nefudamental.
4. (Consecinta a punctului 3): La modul la care este definita stiinta, aceasta nu are nici o sansa sa determine ce este dincolo de “legile fundamentale”. Nu are
metoda de studiu si de abordare pentru ca exclude (FARA sa demonstreze) existenta a altceva decit aceasta lume materiala.
Bunul Dumnezeu sa ne lumineze mintile pentru a gasi Adevarul."
...si umila mea incercare de a gasi repere:
"Trebuiesc multe flotari logice pentru a schita cateva incercari de a ne apropia de adevar. Dar exista oare adevarul absolut? Iata o prima intrebare fundamentala a filosofiei care nu este decat o manipulare, o incercare de a ne arunca in deplina nesiguranta asupra valorii rationamentelor pe care le emitem si asupra existentei reperelor la care ne raportam. Pentru ca orice fiinta vie are nevoie de repere, incepand de la un animal salbatic care isi cunoaste limitele teritoriului functie de repere fizice pe care numai el le stie. In domeniul ideatic insa problema este mai complicata, reperele neputand fi altfel decat ideatice. Si atunci ajungem la valabilitatea si acceptabilitatea definitiilor pe care le utilizam, pentru ca ele fixeaza notiunile cu care operam. Cele mai mici variatii in continutul acestor notiuni schimba reperele si deci pozitia fata de un anume fenomen/eveniment. Se pot scrie volume intregi pe aceasta tema, dar voi incerca sa ma limitez la a raspunde sau nuanta cate ceva din consideratiile lui Eufrosin:
In primul rand, pentru a demonstra ca ceva este valabil in tot universul, trebuie sa ai posibilitatea sa verifici asa ceva oriunde in Univers. Cu alte cuvinte, a cere asa ceva inseamna a cere imposibilul. Mai mult, stiinta insisi admite ca exista zone in Univers in care legile fizicii nu mai opereaza as cum stim, si anume in jurul singularitatilor (gauri negre), unde continuumul spatiu-timp sufera deformari importante. Va amintiti de explicatiile privitoare la limita unui sir. de prin clasele de liceu? Limita este un punct spre care tindem, dar nu il atingem niciodata, existand in orice moment un epsilon diferit de zero care este distanta pana la acea limita. Cam acelasi lucru il postuleaza fizica relativ la singularitati, in interiorul carora se declara invinsa...Cu toate acestea, legile fizicii asa cum le stim aproximeaza satisfacator restul fenomenelor din univers...sa ne intelegem, nu Universul functioneaza asa pentru ca ar cunoaste aceste legi, noi numai incercam sa intelegem ceea ce ne inconjoara formalizand fenomenele prin notiuni la indemana care sa aiba maximum de generalitate.
Singularitatile reprezinta, totusi, niste exceptii de la regula - stiu, se va comenta ca regula trebuie sa fie universala, dar de unde stim ca in formularea matematica a unei legi fizice nu am uitat un parametru care in conditii normale este epsilon, iar in conditii de singularitate schimba fundamental rezultatul functiei matematice ce descrie fenomenul?
Nu pot fi de acord ca formalismul matematic nu se suprapune realitatii. As spune mai degraba ca, pentru comoditatea calculelor, oamenii incearca sa extraga din intreg un fenomen care, volens-nolens, este influentat de mediul inconjurator, aceasta fiind cauza reala pentru care formula matematica nu confirma rezultatele experimentale. Va amintiti "descoperirea" recenta a celor de la CERN, cum ca o particula a depasit viteza luminii? Fara a fi la curent cu pregatirea matematica a acestui experiment, ma intreb, or fi luat in considerare si faptul ca, la viteze apropiate de cea a luminii, spatiul se contracta si timpul se dilata? Nu cred, si as trage de aici concluzia - e adevarat, nu foarte fundamentata - ca aceste efecte nu au fost luate in considerare. Aceasta concluzie este insa coerenta cu ideea ca extragerea din intreg a unui fenomen nu duce neaparat la gasirea legitatilor carora li se supune. Mai mult, dupa gasirea relatiilor de incertitudine ale lui Heisenberg, fizicienii atomisti insisi recunosc ca nu pot anticipa pozitia in spatiu a unei particule...decat cu o anumita aproximatie. Si aici m-au pierdut; e ca si cum ai spune ca Pamantul se afla in sistemul solar, dar nu stii daca nu cumva s-a oprit la o cafea pe orbita lui Saturn...
Sunt de acord ca postularea existentei a doua valori energetice functie de sistemul de referinta este o tampenie care, numai pentru ca o accepta breasla fizicienilor, nu inseamna ca are si valoare de adevar. Valoarea energiei/masei este una singura si nu se raporteaza la nici un sistem de referinta spatio-temporal. As spune, ca pentru a iesi din aceasta dilema, un reper il poate oferi teoria biostructurala a regretatului acad. Eugen Macovschi (si, pentru a gadila coarda nationala a cititorilor acestui blog, trebuie sa spun ca teoria a fost emisa undeva la inceputul anilor '60 ai secolului trecut si a fost confirmata pe la sfarsitul anilor '90 de catre doi americani ce au utilizat un microscop de inalta rezolutie, americani premiati de altfel si cu premiul Nobel...avem si noi, romanii ceva prioritati, nu?) . Revin, spunand ca, in cadrul acestei teorii biostructurale, Macovschi postuleaza o organizare universala, pe mai multe paliere ierarhice, a materiei, biostructura fiind una din formele inferioare a structurarii materiei, cea ce permite viata. Peste acest nivel ierarhic, exista cel putin alte doua nivele de structurare, noesistructura - ce permite gandirea logica, si enisisstructura (citez din memorie, cerandu-mi scuze pentru eventualele erori), permitand un nivel superior gandirii umane...Nu vi se pare interesant ca unul din cei mai mari oameni de stiinta il postuleaza pe Dumnezeu? Stiu, voi provoca reactii adverse, dar Macovschi nu este singurul. Einstein si Heisenberg au ajuns profund religiosi, ca sa mentionez numai doua din cele mai cunoscute nume...
Si, in lumina celor expuse mai sus, nu vi se pare ca lipsa de popularizare de care se "bucura" opera lui Macovschi este coerenta cu lipsa de har divin a "cuceririlor" stiintifice ce ni se baga pe gat - sau, eventual, pe vene?"
sâmbătă, 13 august 2011
Deapre criza - sau sfarsitul lumii, asa cum o cunoastem
Asistam, ne place sau nu, la prohodul unei paradigme de inspiratie iudeo-masonica, numita statul capitalist. Bazarea acestuia pe valori non-umaniste a transformat "liberte, egalite, fraternite" intr-o minciuna de cea mai joasa speta, lacomia umana fiind singura modalitate de supravietuire intr-o lume ce a devenit neincapatoare pentru cei multi. Supra-aprecierea banului, transformarea acestuia in unic criteriu de estimare a valorii, a facut uitate valorile general umane, cele ce au stat la baza evolutiei societatii omenesti. Iar acum, acestea se razbuna, prin insasi inexistenta lor. Caci valoarea suprema a capitalismului - banul - impreuna cu trasatura umana intim legata de el - lacomia - contin in ele insele germenul sinuciderii. Simptomele le-am vazut inca acum doi ani, cand executivi de inalt rang americani mergeau sa-si ia pomana de la contribuabilul american cu avioanele personale...Exista solutii? As spune ca nu in afara acelor valori uniste pe care le-am mentionat. Nu este normal ca accesul la resurse pe care nu le-au creat alde Rothschild sa fie restrictionat pentru ceea ce cu dispret politicienii de azi numesc "poolime". Avem cu totii dreptul fundamental la o viata decenta, iar haiducia inversa practicata cu obstinatie de catre statul capitalist, prin transferarea resurselor financiare de la creatorii de valori in plan fizic la "gestionarii financiari", nu mai poate fi sustinuta, pentru ca s-a ajuns la momentul in care resursele nu le mai ajung nici acestora. Toata lumea vrea mai mult, fara a estima valoarea sociala a activitatii sale. Este, poate, si o criza a lipsei de criterii, ori a volatilitatii etaloanelor.
Revenind putin, plata celor multi pentru a nu face nimic este o mostra crasa de proasta gestiune a resursei umane. Cea mai ieftina resursa de pe planeta este inteligenta umana, dar este creatoare de plusvalori imense. Ca atare, compromisul facut prin inventarea statului asistential este contraproductiv. O solutie s-ar intrevedea, pe termen lung: o noua paradigma a selectiei sociale, bazata pe valoarea intrinseca a individului, rezultata din accesul universal la educatie. Aceasta, urmata de investitiile in stiinta si cercetare, care vor absorbi forta de munca inalt calificata si vor duce la o competitie reala, dusa de aceasta data in folosul intregii planete.
Revenind putin, plata celor multi pentru a nu face nimic este o mostra crasa de proasta gestiune a resursei umane. Cea mai ieftina resursa de pe planeta este inteligenta umana, dar este creatoare de plusvalori imense. Ca atare, compromisul facut prin inventarea statului asistential este contraproductiv. O solutie s-ar intrevedea, pe termen lung: o noua paradigma a selectiei sociale, bazata pe valoarea intrinseca a individului, rezultata din accesul universal la educatie. Aceasta, urmata de investitiile in stiinta si cercetare, care vor absorbi forta de munca inalt calificata si vor duce la o competitie reala, dusa de aceasta data in folosul intregii planete.
duminică, 3 iulie 2011
Despre asigurari
Ce e asigurarili si ce vrea ele: zic baietii care ne sufoca cu incercarile lor de a ne arata drobul de sare ca o asigurare ne protejeaza impotriva evenimentelor intamplatoare si defavorabile noua, punand la dispozitie resursele cu care, dupa producerea evenimentului, sa ne putem relua viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...Asa sa fie? Hai sa analizam cateva din aspectele acestei activitati.
In primul rand, sa aratam ca asiguratorii protejeaza impotriva a tot ce provoaca o paguba, reala sau nu, subiectiva sau nu. Se asigura fundul lui J.Lo, picioarele lui Beckham, gleznele lui Zidane, coardele vocale ale lui Domingo, etc. Chiar sa nu mai existe nici o limita? E drept ca posesorii organelor respective le considera elemente esentiale ale carierelor lor, si, in consecinta, scule fundamentale ale meseriei care le aduce venituri, fiind dispusi ca, in conditiile unor disponibilitati momentane de bani, sa incerce a-si furniza un venit sigur la apusul si dupa finalul carierei. Nimic mai firesc in gandirea acestor oameni. Numai ca, daca la semnarea contractului de asigurare si incasarea primei toate sunt in regula, la eventuala plata a despagubirii incep problemele. Armate de detectivi se vor chinui sa arate ca functia asigurata a fost utilizata gresit, ca ceea ce s-a distrus este pentru ca asiguratul nu a avut suficienta grija, etc. etc. Finalul? Suma asigurata nu este platita, sau este platita partial, si dupa demersuri care fac sa treaca ani, doar-doar te lipsesti. Exemple? Sunt langa noi:
Sa luam de exemplu, vestitul RCA, obligatoriu a fi platit de fiecare posesor auto. Cati dintre noi nu au trebuit sa plateasca din buzunar reparatiile pe care asiguratorul nu le plateste, pentru ca "piesa se poate repara", sau era deja uzata. Au inventat in acest sens si denumirea de "fransiza", care le da voie ca, pentru o prima ceva mai scazuta, sa plateasca despagubiri substantial reduse...Stop! pai, cum vine? cum ramane cu scopul fundamental al asigurarilor, acela de a-l pune pe pagubit in situatia anterioara producerii evenimentului nedorit? Nu mai respectam ratiunea fundamentala de a exista a produsului care se cheama asigurare, si anume de a-l compensa pe biata victima a evenimentului, de a-l repune in situatia anterioara. Asta nu mai conteaza, insa, pentru ca primele s-au incasat...Ceea ce ne duce la o alta intrebare, retorica: Ar trebui ca societatile de asigurare sa faca profit? Este moral profitul facut de societatile de asigurare?
Pai, sa vedem: Zic societatile de asigurare ca la baza activitatii lor sta principiul solidaritatii, platitorii de prime asociindu-se pentru a compensa, prin primele platite in cuprinsul unei perioade de timp, pagubele produse celor - putini la numar - care, in acea perioada, devin victime ale evenimentelor asigurate. In cazul in care suma platilor pe o anumita perioada de timp este mai mare decat suma primelor incasate, primele se ajusteaza in sus. Daca, insa, sumele platite sunt mai mici, sumele se ajusteaza tot in sus...pai, asta seamana a modalitate de a spolia cetateanul cu sprijinul statului. De ce ar trebui sa incaseze actionarii firmelor de asigurare dividende de la platitorii de prime de asigurare? Care este utilitatea sociala a activitatii lor? Ce au investit ei in aceasta activitate, in afara de un contract tip? De ce trebuie ca activitatea de asigurari sa faca profit? Ea este, fundamental, un aspect al solidaritatii sociale. A transforma asa ceva in profit este pur si simplu imoral. Vor fi, evident, multi care vor spune ca niciodata nu se va estima asa de corect valoarea primei in asa fel incat sa se acopere exact cheltuielile. Foarte bine, nu impiedica nimeni crearea unor fonduri de rezerva care sa fie folosite tot in vederea despagubirilor, sau a unor investitii care sa micsoreze probabilitatea evenimentelor nedorite si, pe cale de consecinta, sa scada valoarea primelor de asigurare platite. Voi reveni cu alte aspecte particulare, precum pensiile private, asigurarile de viata cu componenta investitionala, si alte modalitati de inselare a fraierilor.
In primul rand, sa aratam ca asiguratorii protejeaza impotriva a tot ce provoaca o paguba, reala sau nu, subiectiva sau nu. Se asigura fundul lui J.Lo, picioarele lui Beckham, gleznele lui Zidane, coardele vocale ale lui Domingo, etc. Chiar sa nu mai existe nici o limita? E drept ca posesorii organelor respective le considera elemente esentiale ale carierelor lor, si, in consecinta, scule fundamentale ale meseriei care le aduce venituri, fiind dispusi ca, in conditiile unor disponibilitati momentane de bani, sa incerce a-si furniza un venit sigur la apusul si dupa finalul carierei. Nimic mai firesc in gandirea acestor oameni. Numai ca, daca la semnarea contractului de asigurare si incasarea primei toate sunt in regula, la eventuala plata a despagubirii incep problemele. Armate de detectivi se vor chinui sa arate ca functia asigurata a fost utilizata gresit, ca ceea ce s-a distrus este pentru ca asiguratul nu a avut suficienta grija, etc. etc. Finalul? Suma asigurata nu este platita, sau este platita partial, si dupa demersuri care fac sa treaca ani, doar-doar te lipsesti. Exemple? Sunt langa noi:
Sa luam de exemplu, vestitul RCA, obligatoriu a fi platit de fiecare posesor auto. Cati dintre noi nu au trebuit sa plateasca din buzunar reparatiile pe care asiguratorul nu le plateste, pentru ca "piesa se poate repara", sau era deja uzata. Au inventat in acest sens si denumirea de "fransiza", care le da voie ca, pentru o prima ceva mai scazuta, sa plateasca despagubiri substantial reduse...Stop! pai, cum vine? cum ramane cu scopul fundamental al asigurarilor, acela de a-l pune pe pagubit in situatia anterioara producerii evenimentului nedorit? Nu mai respectam ratiunea fundamentala de a exista a produsului care se cheama asigurare, si anume de a-l compensa pe biata victima a evenimentului, de a-l repune in situatia anterioara. Asta nu mai conteaza, insa, pentru ca primele s-au incasat...Ceea ce ne duce la o alta intrebare, retorica: Ar trebui ca societatile de asigurare sa faca profit? Este moral profitul facut de societatile de asigurare?
Pai, sa vedem: Zic societatile de asigurare ca la baza activitatii lor sta principiul solidaritatii, platitorii de prime asociindu-se pentru a compensa, prin primele platite in cuprinsul unei perioade de timp, pagubele produse celor - putini la numar - care, in acea perioada, devin victime ale evenimentelor asigurate. In cazul in care suma platilor pe o anumita perioada de timp este mai mare decat suma primelor incasate, primele se ajusteaza in sus. Daca, insa, sumele platite sunt mai mici, sumele se ajusteaza tot in sus...pai, asta seamana a modalitate de a spolia cetateanul cu sprijinul statului. De ce ar trebui sa incaseze actionarii firmelor de asigurare dividende de la platitorii de prime de asigurare? Care este utilitatea sociala a activitatii lor? Ce au investit ei in aceasta activitate, in afara de un contract tip? De ce trebuie ca activitatea de asigurari sa faca profit? Ea este, fundamental, un aspect al solidaritatii sociale. A transforma asa ceva in profit este pur si simplu imoral. Vor fi, evident, multi care vor spune ca niciodata nu se va estima asa de corect valoarea primei in asa fel incat sa se acopere exact cheltuielile. Foarte bine, nu impiedica nimeni crearea unor fonduri de rezerva care sa fie folosite tot in vederea despagubirilor, sau a unor investitii care sa micsoreze probabilitatea evenimentelor nedorite si, pe cale de consecinta, sa scada valoarea primelor de asigurare platite. Voi reveni cu alte aspecte particulare, precum pensiile private, asigurarile de viata cu componenta investitionala, si alte modalitati de inselare a fraierilor.
duminică, 27 februarie 2011
Un alt punct de vedere
De vreo doi ani incoace se inghesuie toti specialistii in Economie sa ne explice ce si cum in problema crizei economice mondiale. Dincolo de intrebarea, legitima, "ce legatura este intre economia de piata - prin definitie necontrolabila si supusa subiectivismului...subiectilor ei activi si pasivi - si o stiinta, avand regulile si legile ei stabile", trebuie remarcat ca discutia ocoleste cu obstinatie esenta lucrurilor.
Dupa toate regulile economice, cantitatea de moneda in circulatie la un moment dat trebuie sa fie egala cu cantitatea de bunuri si servicii aflate in circulatie la un moment dat. Nerespectarea acestei egalitati duce la instabilitatea valorii banilor, adica exact a etalonului de referinta al valorii, ceea ce, mai departe, nu inseamna decat ca banii isi pierd functia lor esentiala, cea pentru care au fost creati. Din acel moment, suntem in deplina necunostinta de cauza asupra fenomenului economic, pentru simplul fapt ca etalonul de masurare a fenomenului este nu numai alterat, dar si...variabil, adica nu mai este un etalon. Consecinta directa: orice se poate sustine, se poate argumenta, fara a ridica probleme de coerenta.
O singura intrebare se ridica, in acest caz: Isi mai pastreaza Economia caracterul de stiinta economica? sau devine doar un fel de observare a reactiilor subiective ale marilor jucatori economici - adica un fel de Cronica hormonalo-financiara a timpului?
Dupa toate regulile economice, cantitatea de moneda in circulatie la un moment dat trebuie sa fie egala cu cantitatea de bunuri si servicii aflate in circulatie la un moment dat. Nerespectarea acestei egalitati duce la instabilitatea valorii banilor, adica exact a etalonului de referinta al valorii, ceea ce, mai departe, nu inseamna decat ca banii isi pierd functia lor esentiala, cea pentru care au fost creati. Din acel moment, suntem in deplina necunostinta de cauza asupra fenomenului economic, pentru simplul fapt ca etalonul de masurare a fenomenului este nu numai alterat, dar si...variabil, adica nu mai este un etalon. Consecinta directa: orice se poate sustine, se poate argumenta, fara a ridica probleme de coerenta.
O singura intrebare se ridica, in acest caz: Isi mai pastreaza Economia caracterul de stiinta economica? sau devine doar un fel de observare a reactiilor subiective ale marilor jucatori economici - adica un fel de Cronica hormonalo-financiara a timpului?
joi, 30 septembrie 2010
Sublime versuri, sublima muzica maestrului Tudor Gheorghe:
"Vin colindatorii,
Cum veneau odata, leru-i ler
Sa colinde seara asta
Minunata, leru-i ler,
Dar li-i gura arsa,
Si li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sange,
Prea degeaba patimi, leru-i ler.
...
Sovaielnic pasul,
Bratele plapande , leru-i ler
Tremurat ii glasul,
Nu stiu sa colinde, leru-i ler
Daca stau la poarta,
Si nu zic nimica, leru-i ler
Domnilor de astazi,
Sa v-apuce frica, leru-i ler.
Muta-i intrebarea
Ce rasuna-afara, leru-i ler
Am murit degeaba,
Ce-ati facut din Tara? leru-i ler,
Tot in frig si-n foame,
Tot cu maini intinse, leru-i ler,
Pe la porti streine,
ce ne stau inchise, leru-i ler!
..."
(versuri din cantecul maestrului Tudor Gheorghe - Vin colindatorii)
"Vin colindatorii,
Cum veneau odata, leru-i ler
Sa colinde seara asta
Minunata, leru-i ler,
Dar li-i gura arsa,
Si li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sange,
Prea degeaba patimi, leru-i ler.
...
Sovaielnic pasul,
Bratele plapande , leru-i ler
Tremurat ii glasul,
Nu stiu sa colinde, leru-i ler
Daca stau la poarta,
Si nu zic nimica, leru-i ler
Domnilor de astazi,
Sa v-apuce frica, leru-i ler.
Muta-i intrebarea
Ce rasuna-afara, leru-i ler
Am murit degeaba,
Ce-ati facut din Tara? leru-i ler,
Tot in frig si-n foame,
Tot cu maini intinse, leru-i ler,
Pe la porti streine,
ce ne stau inchise, leru-i ler!
..."
(versuri din cantecul maestrului Tudor Gheorghe - Vin colindatorii)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)