Asistam, ne place sau nu, la prohodul unei paradigme de inspiratie iudeo-masonica, numita statul capitalist. Bazarea acestuia pe valori non-umaniste a transformat "liberte, egalite, fraternite" intr-o minciuna de cea mai joasa speta, lacomia umana fiind singura modalitate de supravietuire intr-o lume ce a devenit neincapatoare pentru cei multi. Supra-aprecierea banului, transformarea acestuia in unic criteriu de estimare a valorii, a facut uitate valorile general umane, cele ce au stat la baza evolutiei societatii omenesti. Iar acum, acestea se razbuna, prin insasi inexistenta lor. Caci valoarea suprema a capitalismului - banul - impreuna cu trasatura umana intim legata de el - lacomia - contin in ele insele germenul sinuciderii. Simptomele le-am vazut inca acum doi ani, cand executivi de inalt rang americani mergeau sa-si ia pomana de la contribuabilul american cu avioanele personale...Exista solutii? As spune ca nu in afara acelor valori uniste pe care le-am mentionat. Nu este normal ca accesul la resurse pe care nu le-au creat alde Rothschild sa fie restrictionat pentru ceea ce cu dispret politicienii de azi numesc "poolime". Avem cu totii dreptul fundamental la o viata decenta, iar haiducia inversa practicata cu obstinatie de catre statul capitalist, prin transferarea resurselor financiare de la creatorii de valori in plan fizic la "gestionarii financiari", nu mai poate fi sustinuta, pentru ca s-a ajuns la momentul in care resursele nu le mai ajung nici acestora. Toata lumea vrea mai mult, fara a estima valoarea sociala a activitatii sale. Este, poate, si o criza a lipsei de criterii, ori a volatilitatii etaloanelor.
Revenind putin, plata celor multi pentru a nu face nimic este o mostra crasa de proasta gestiune a resursei umane. Cea mai ieftina resursa de pe planeta este inteligenta umana, dar este creatoare de plusvalori imense. Ca atare, compromisul facut prin inventarea statului asistential este contraproductiv. O solutie s-ar intrevedea, pe termen lung: o noua paradigma a selectiei sociale, bazata pe valoarea intrinseca a individului, rezultata din accesul universal la educatie. Aceasta, urmata de investitiile in stiinta si cercetare, care vor absorbi forta de munca inalt calificata si vor duce la o competitie reala, dusa de aceasta data in folosul intregii planete.
