Despre jocul de sah, supapele de suprapresiune si... frica

Mai toti stim regulile de baza din sah, si, mai toti stim rudimente de tactica a jocului. Regula tactica de baza este de a anticipa miscarile adversarului si de a-i bloca culoarele de patrundere spre regele propriu. Pentru asta, se analizeaza, la fiecare mutare, cateva variante de actiune, caci, nu-i asa, “piece touchee-piece jouee”…Scopul jocului este de a-l pune pe adversar in imposibilitate de a-si proteja regele, pe de o parte, si de a nu-l lasa sa puna propriul rege in pericol. Asta, in mare. Consecinta directa: jocul agresiv, mentinerea initiativei, poate fi mai potrivit decat un castig material de moment.
Mai toata lumea stie, de asemeni, ca o supapa de suprapresiune este un dispozitiv de siguranta care nu permite depasirea unei presiuni prestabilite intr-o anumita incinta. la atingerea presiunii pentru care a fost calibrata, supapa deschide pur si simplu incinta si elibereaza fluidul continut, asa incat incinta sa nu cedeze datorita solicitarilor peste limita calculata.
Sa punem asadar in ecuatia social-politica romaneasca cele intamplate in ultimii ani.
Datorita unur lideri nevolnici, camatarii internationali au crescut presiunea pe fabrica de bani numita Romania, prin masuri punctuale si metodice , destinate de aduca toata populatia in pragul disperarii, prin jefuirea sistematica a oricarui venit le-ar fi permis un minimum de capitalizare si de confort financiar. Cum, in plan social, nu exista prescriptii privind presiunea maxima, singurul indiciu de pericol a fost reactia populara. Atunci cand riscul de explozie a devenit enorm, sahistii ce au dirijat acest jaf aveau deja pregatita supapa de suprapresiune – un guvern format dintr-o strutocamila ideologica, dar care, in directiile principale de actiune, vor continua politicile anterioare. Primele indicii au si aparut, guvernul Ponta avandu-l ca Ministru de Finante pe Florin Georgescu, asasinul clasei mijlocii in formare in Romania. Declaratiile acestui guvern arata ca nu au nici un gand sa reevalueze pozitia fata de imprumuturile destinati recapitalizarii bancilor cu capital strain. In schimb, ca sa nu piarda vremea, adopta in graba votul uninominal cu UN SINGUR TUR, asa incat sa maximizeze sansele de a intra in Parlament ale celor cu suport mediatic. Frica pazeste pepenii, iar domnii inca la putere nu puteau sa neglijeze semnalul dat de alegerile din Franta si Grecia, unde partidele nationaliste au obtinut aproape de 20% – in Franta si undeva la 25% in Grecia (am pus aici si asa-zisii nationalisti de dreapta, precum si partidul de stanga ce are un discurs asemanator).
Caci, revin, ce se va intampla la un astfel de sistem de vot? La un numar de 10 candidati pe loc, va fi posibil sa se intre in Parlament cu 10-15% din voturi. Rezultatul, din punct de vedere democratic, este inacceptabil, pentru ca 85% din votanti vor ramane nereprezentati, asa incat vom asista la o dictatura a unei minoritati nelegitime, sustinuta de industria media, aflata in mainile stim noi cui. In analizele facute de televiziuni, domnii reporteri “obiectivi” trec sub tacere chiar existenta unei miscari nationaliste in formare, si nu mentioneaza ca principala ratiune a unui astfel de vot este chiar inabusirea din fasa oa oricarei tendinte a fortelor nationaliste de a accede la putere. Se mai scapa, neintentionat cate un neica nimeni precum Ciuvica, spunand ca “nu e nevoie de extremisti in Parlament”. Ce inseamna “extremisti” in acceptiunea sa, si de ce optiunile unui numar important de nationalisti nu ar trebui sa fie reprezentate in Parlament, in timp ce minoritatea italiana, chineza, nigeriana, si Dumnezeu mai stie din ce alt colt de lume sunt reprezentate, asta nu se mai stie, caci- nu-i asa – esentialul e sa blocam miscarea nationalista…
O intrebare: De ce le e frica?
Si un proverb romanesc: De ce ti-e frica nu scapi!