Asistam, ne place sau nu, la prohodul unei paradigme de inspiratie iudeo-masonica, numita statul capitalist. Bazarea acestuia pe valori non-umaniste a transformat "liberte, egalite, fraternite" intr-o minciuna de cea mai joasa speta, lacomia umana fiind singura modalitate de supravietuire intr-o lume ce a devenit neincapatoare pentru cei multi. Supra-aprecierea banului, transformarea acestuia in unic criteriu de estimare a valorii, a facut uitate valorile general umane, cele ce au stat la baza evolutiei societatii omenesti. Iar acum, acestea se razbuna, prin insasi inexistenta lor. Caci valoarea suprema a capitalismului - banul - impreuna cu trasatura umana intim legata de el - lacomia - contin in ele insele germenul sinuciderii. Simptomele le-am vazut inca acum doi ani, cand executivi de inalt rang americani mergeau sa-si ia pomana de la contribuabilul american cu avioanele personale...Exista solutii? As spune ca nu in afara acelor valori uniste pe care le-am mentionat. Nu este normal ca accesul la resurse pe care nu le-au creat alde Rothschild sa fie restrictionat pentru ceea ce cu dispret politicienii de azi numesc "poolime". Avem cu totii dreptul fundamental la o viata decenta, iar haiducia inversa practicata cu obstinatie de catre statul capitalist, prin transferarea resurselor financiare de la creatorii de valori in plan fizic la "gestionarii financiari", nu mai poate fi sustinuta, pentru ca s-a ajuns la momentul in care resursele nu le mai ajung nici acestora. Toata lumea vrea mai mult, fara a estima valoarea sociala a activitatii sale. Este, poate, si o criza a lipsei de criterii, ori a volatilitatii etaloanelor.
Revenind putin, plata celor multi pentru a nu face nimic este o mostra crasa de proasta gestiune a resursei umane. Cea mai ieftina resursa de pe planeta este inteligenta umana, dar este creatoare de plusvalori imense. Ca atare, compromisul facut prin inventarea statului asistential este contraproductiv. O solutie s-ar intrevedea, pe termen lung: o noua paradigma a selectiei sociale, bazata pe valoarea intrinseca a individului, rezultata din accesul universal la educatie. Aceasta, urmata de investitiile in stiinta si cercetare, care vor absorbi forta de munca inalt calificata si vor duce la o competitie reala, dusa de aceasta data in folosul intregii planete.
Se afișează postările cu eticheta despre sistem. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despre sistem. Afișați toate postările
sâmbătă, 13 august 2011
duminică, 3 iulie 2011
Despre asigurari
Ce e asigurarili si ce vrea ele: zic baietii care ne sufoca cu incercarile lor de a ne arata drobul de sare ca o asigurare ne protejeaza impotriva evenimentelor intamplatoare si defavorabile noua, punand la dispozitie resursele cu care, dupa producerea evenimentului, sa ne putem relua viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...Asa sa fie? Hai sa analizam cateva din aspectele acestei activitati.
In primul rand, sa aratam ca asiguratorii protejeaza impotriva a tot ce provoaca o paguba, reala sau nu, subiectiva sau nu. Se asigura fundul lui J.Lo, picioarele lui Beckham, gleznele lui Zidane, coardele vocale ale lui Domingo, etc. Chiar sa nu mai existe nici o limita? E drept ca posesorii organelor respective le considera elemente esentiale ale carierelor lor, si, in consecinta, scule fundamentale ale meseriei care le aduce venituri, fiind dispusi ca, in conditiile unor disponibilitati momentane de bani, sa incerce a-si furniza un venit sigur la apusul si dupa finalul carierei. Nimic mai firesc in gandirea acestor oameni. Numai ca, daca la semnarea contractului de asigurare si incasarea primei toate sunt in regula, la eventuala plata a despagubirii incep problemele. Armate de detectivi se vor chinui sa arate ca functia asigurata a fost utilizata gresit, ca ceea ce s-a distrus este pentru ca asiguratul nu a avut suficienta grija, etc. etc. Finalul? Suma asigurata nu este platita, sau este platita partial, si dupa demersuri care fac sa treaca ani, doar-doar te lipsesti. Exemple? Sunt langa noi:
Sa luam de exemplu, vestitul RCA, obligatoriu a fi platit de fiecare posesor auto. Cati dintre noi nu au trebuit sa plateasca din buzunar reparatiile pe care asiguratorul nu le plateste, pentru ca "piesa se poate repara", sau era deja uzata. Au inventat in acest sens si denumirea de "fransiza", care le da voie ca, pentru o prima ceva mai scazuta, sa plateasca despagubiri substantial reduse...Stop! pai, cum vine? cum ramane cu scopul fundamental al asigurarilor, acela de a-l pune pe pagubit in situatia anterioara producerii evenimentului nedorit? Nu mai respectam ratiunea fundamentala de a exista a produsului care se cheama asigurare, si anume de a-l compensa pe biata victima a evenimentului, de a-l repune in situatia anterioara. Asta nu mai conteaza, insa, pentru ca primele s-au incasat...Ceea ce ne duce la o alta intrebare, retorica: Ar trebui ca societatile de asigurare sa faca profit? Este moral profitul facut de societatile de asigurare?
Pai, sa vedem: Zic societatile de asigurare ca la baza activitatii lor sta principiul solidaritatii, platitorii de prime asociindu-se pentru a compensa, prin primele platite in cuprinsul unei perioade de timp, pagubele produse celor - putini la numar - care, in acea perioada, devin victime ale evenimentelor asigurate. In cazul in care suma platilor pe o anumita perioada de timp este mai mare decat suma primelor incasate, primele se ajusteaza in sus. Daca, insa, sumele platite sunt mai mici, sumele se ajusteaza tot in sus...pai, asta seamana a modalitate de a spolia cetateanul cu sprijinul statului. De ce ar trebui sa incaseze actionarii firmelor de asigurare dividende de la platitorii de prime de asigurare? Care este utilitatea sociala a activitatii lor? Ce au investit ei in aceasta activitate, in afara de un contract tip? De ce trebuie ca activitatea de asigurari sa faca profit? Ea este, fundamental, un aspect al solidaritatii sociale. A transforma asa ceva in profit este pur si simplu imoral. Vor fi, evident, multi care vor spune ca niciodata nu se va estima asa de corect valoarea primei in asa fel incat sa se acopere exact cheltuielile. Foarte bine, nu impiedica nimeni crearea unor fonduri de rezerva care sa fie folosite tot in vederea despagubirilor, sau a unor investitii care sa micsoreze probabilitatea evenimentelor nedorite si, pe cale de consecinta, sa scada valoarea primelor de asigurare platite. Voi reveni cu alte aspecte particulare, precum pensiile private, asigurarile de viata cu componenta investitionala, si alte modalitati de inselare a fraierilor.
In primul rand, sa aratam ca asiguratorii protejeaza impotriva a tot ce provoaca o paguba, reala sau nu, subiectiva sau nu. Se asigura fundul lui J.Lo, picioarele lui Beckham, gleznele lui Zidane, coardele vocale ale lui Domingo, etc. Chiar sa nu mai existe nici o limita? E drept ca posesorii organelor respective le considera elemente esentiale ale carierelor lor, si, in consecinta, scule fundamentale ale meseriei care le aduce venituri, fiind dispusi ca, in conditiile unor disponibilitati momentane de bani, sa incerce a-si furniza un venit sigur la apusul si dupa finalul carierei. Nimic mai firesc in gandirea acestor oameni. Numai ca, daca la semnarea contractului de asigurare si incasarea primei toate sunt in regula, la eventuala plata a despagubirii incep problemele. Armate de detectivi se vor chinui sa arate ca functia asigurata a fost utilizata gresit, ca ceea ce s-a distrus este pentru ca asiguratul nu a avut suficienta grija, etc. etc. Finalul? Suma asigurata nu este platita, sau este platita partial, si dupa demersuri care fac sa treaca ani, doar-doar te lipsesti. Exemple? Sunt langa noi:
Sa luam de exemplu, vestitul RCA, obligatoriu a fi platit de fiecare posesor auto. Cati dintre noi nu au trebuit sa plateasca din buzunar reparatiile pe care asiguratorul nu le plateste, pentru ca "piesa se poate repara", sau era deja uzata. Au inventat in acest sens si denumirea de "fransiza", care le da voie ca, pentru o prima ceva mai scazuta, sa plateasca despagubiri substantial reduse...Stop! pai, cum vine? cum ramane cu scopul fundamental al asigurarilor, acela de a-l pune pe pagubit in situatia anterioara producerii evenimentului nedorit? Nu mai respectam ratiunea fundamentala de a exista a produsului care se cheama asigurare, si anume de a-l compensa pe biata victima a evenimentului, de a-l repune in situatia anterioara. Asta nu mai conteaza, insa, pentru ca primele s-au incasat...Ceea ce ne duce la o alta intrebare, retorica: Ar trebui ca societatile de asigurare sa faca profit? Este moral profitul facut de societatile de asigurare?
Pai, sa vedem: Zic societatile de asigurare ca la baza activitatii lor sta principiul solidaritatii, platitorii de prime asociindu-se pentru a compensa, prin primele platite in cuprinsul unei perioade de timp, pagubele produse celor - putini la numar - care, in acea perioada, devin victime ale evenimentelor asigurate. In cazul in care suma platilor pe o anumita perioada de timp este mai mare decat suma primelor incasate, primele se ajusteaza in sus. Daca, insa, sumele platite sunt mai mici, sumele se ajusteaza tot in sus...pai, asta seamana a modalitate de a spolia cetateanul cu sprijinul statului. De ce ar trebui sa incaseze actionarii firmelor de asigurare dividende de la platitorii de prime de asigurare? Care este utilitatea sociala a activitatii lor? Ce au investit ei in aceasta activitate, in afara de un contract tip? De ce trebuie ca activitatea de asigurari sa faca profit? Ea este, fundamental, un aspect al solidaritatii sociale. A transforma asa ceva in profit este pur si simplu imoral. Vor fi, evident, multi care vor spune ca niciodata nu se va estima asa de corect valoarea primei in asa fel incat sa se acopere exact cheltuielile. Foarte bine, nu impiedica nimeni crearea unor fonduri de rezerva care sa fie folosite tot in vederea despagubirilor, sau a unor investitii care sa micsoreze probabilitatea evenimentelor nedorite si, pe cale de consecinta, sa scada valoarea primelor de asigurare platite. Voi reveni cu alte aspecte particulare, precum pensiile private, asigurarile de viata cu componenta investitionala, si alte modalitati de inselare a fraierilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)