Conducatorul si fondatorul avortonului de inspiratie basesciana "Miscarea Populara", domnul Mihail Neamtu, beneficiaza de respectul si atentia nedisimulate ale baietilor de la "Kamikaze". Nu stiu daca e o coincidenta, dar pe aceeasi pagina se lafaie si o reclama a Petrom, ce ocupa 2/3 din pagina...Sa vedem, insa, ce elucubreaza stimabilul Mihail Neamtu - daca va amintiti, cel fotografiat cu pixul la tample - in legatura cu, citam, "Virtutile si pacatele bibliotecii"...marturisesc ca nu mi-am inchipuit pana acum ca biblioteca ar avea si pacate. Bine ca nu-i popa, ca trecea si la afurisenii! Sau mai bine era popa, ca e mai bine sa afuriseasca decat sa arda carti in piata publica...
Si iata cum incepe: "Nu stiu altii cum sunt, dar cand ma gandesc la tineretile mele, as vorbi despre pacatele bibliotecii". Sa retinem, deci:
- Ca individul a citit Amintirile din Copilarie ale lui Creanga. Nu stim daca este singura lectura din biblioteca ori singura din care poate cita.
- Ca, virgula, considera ca trasatura fundamentala a bibliotecii, pacatul. Probabil pentru simplul fapt ca exista.
Si continua: "Nu denunt aici pasiunea pentru lectura, viciile deprinse in anticariate ori placerile vinovate [...] consumate in labirintul marilor librarii europene"...Monser, alea despre care vorbesti nu sunt anticariate, ci magazine de produse porno. Chiar nu ai vazut pe rafturi, langa revista Hustler, si falnicele falusuri de plastic? ma asteptam la un spirit de observatie ceva mai ascutit...
De altfel, imediat mai la vale, Mihaita al nostru regreta ca nu a memorat mai multe poezii de Eminescu, pentru ca, zice el, lectura aduce coerenta mentala si echilibru interior...sa intelegem de aici ca exista o oaresicare frustrare in legatura cu existenta acestor calitati umaniste?
Dar sa trecem la fondul articolului, unde Mihaita se plange, nici mai mult, nici mai putin, decat de capcanele bibliofiliei care, zice el, sunt trufia, fatalismul si autosuficienta - si vorbeste, citez, "din experienta proprie". Acuma, nu e foarte clar, dar putem intelege ca omul s-a uitat in oglinda si regreta ceea ce a vazut. Numai ca ceva nu se pupa, ca oleaca mai la deal ne spunea ca regreta lipsa de lecturi. Un bors semidoct de incoerenta condimentata cu idei de inspiratie basesciana...
Dar stati asa, ca textul urca in intensitate, precum uraganul Katrina la New Orleans, si omul se dezlantuie: "Ach, ach, ich komme!"...scuze, asta era din filmele pe care le-a vizionat in biblioteci! Cica "doctorul sfatos din republica literelor descopera ca societatea care-l gazduieste nu este conforma cu asteptarile si aspiratiile sale". Pai, baietas, printre fituicile de scandal care-ti compun lecturile zilnice este posibil sa-ti fi scapat, dar exista cu siguranta si ceva cu privire la valorile umaniste in raport cu care societatea umana functioneaza si se autoevalueaza. Iar mentorii tai, asa limitati cum sunt ei, este posibil sa-ti fi spus ca exista si un document numit Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care este o consacrare in planul conventiilor internationale a acestor valori. Lecitina, bat-o vina! Si, chiar in conditiile in care aceste detalii ti-au scapat, de unde cerbicia cu care infierezi delictul de opinie? Oops, o fi de la parintele tau spir(i)tual?
Mai zice ipochimenul: "pentru orice dezastru ecologic ori dramoleta familiala sunt vinovati politicienii". Traduc: In capul sau, politicienii sunt o casta iresponsabila, nascuta spre a se infrupta din impozitele platite de pulime, fara a trebui ca existenta sa sa aiba efecte in viata cetatenilor. Ei exista pentru ca asa trebuie, iar acest dat este imuabil, irefutabil, ireconciliabil, irepetabil. Cine sunteti voi, ba intelectualilor, sa ne intrebati pe noi de ce existam si ce facem?
Si, mai departe: "Marcat de complexul superioritatii, carcotasul bibliograf emite judecati de valoare si traseaza sarcini morale"...Pentru uzul sau - nu ca as avea banuiala ca ar intelege ceva, emiterea de judecati de valoare nu este atributul exclusiv al intelectualilor. "Costea e o secatura" este o judecata de valoare emisa de Gigi Becali. Doar daca nu-l considera pe Jiji vreun intelectual de valoare - data de consistenta contului din banca. Iar sarcinile morale nu sunt trasate de catre intelectuali, ele sunt numai amintite de acestia, intr-o lume ce a rasturnat sistemul de valori umanist ce-i asigura un oarecare echilibru. Iar referirea la aceste sarcini morale vine ca reactie la lipsa acestora din manifestarile publice ale personajelor politice. Tradus in romana, nu poti condamna victima ca striga "hotii!" - desi, si aici detectez extractia ideatica prezidentiala de unde individul se revendica, e adevarat, involuntar.
Si aici predica urca spre punctul culminant: "Poporul e perceput drept gloata si trebuie tratat ca atare. Multimile nu se cuvin ascultate, caci nu ofera expertiza" Pai, daca aveai macar un minut experienta in a conduce o activitate, fie ea si de impachetat fum, ai fi descoperit ca expertiza este ceruta gloatei, dar numai in dreptul in care gloata se pricepe. Nici matale nu te duci la trezorierul partidului sa-l consulti in legatura cu materialele de propaganda, decat pentru a-l intreba ct costa. Din punct de vedere sistem social de valori, n-ai ce face, astea e scrise in carti, iar cartile sunt citite si transmise oamenilor simpli de catre intelectuali. As zice ca matale nu ai avut profesori...Poate nu stii, dar oamenii simpli accepta cu bucurie acest lucru, cei mai respectati oameni dintr-un sat fiind popa si invatatorul. Nici aici nu ma astept sa intelegi de ce.
Si, iata si concluziile: "trufia incurajeaza pasivitatea civica [...]intelectualul nu are nici o responsabilitate pentru precaritatea galeriei politice din Romania". Pai, monser, sa-ti fac o schita: Modalitatea de promovare a politicienilor din Romania are la baza disciplina oarba de partid, cuplata cu posibilitatea de a aduce fonduri la partid, si cu pupincurismul gretos, mergand pana la curvasarie de cea mai joasa speta. Sa-ti dau exemple din PDL? Nu e cazul, sunt de notorietate. Unde ai potrivi matale in peisajul asta niste intelectuali (autentici, nu din rasa Plesu-Liicheanu -Patapievici, dispusi sa se vanda pe undrum cu avionul de la Baneasa la Kogalniceanu). sau, poate iti inchipui ca matale esti cel capabil sa stimuleze sinergiile intelectuale romanesti, aliniind la dosu-ti inteligenta romana...ia-ti gandul, te despart cateva camioane de carti de dezideratul asta!
duminică, 4 decembrie 2011
Gheorghe Piperea, un ostean al natiei sale
Ceva in care sa credem si pentru care sa luptam
Postat de Gheorghe Piperea in "Criza economica"
Libertatea individuala inseamna si responsabilitate pentru familia si comunitatea ta. Comunitatea inseamna locul si timpul in care iti salasluieste sufletul. Prudenta inseamna sa iti planifici singur si sa iti asiguri finantarea pentru situatii de restriste (boala, somaj, batrinete), prin asigurari sau economii. Prudenta inseamna sa consumi voluptuariu mai putin sau deloc. Luxul, shoping-ul de dragul shoping-ului, entertainment-ul ca scop in viata nu sunt drepturi democratice, ci produse culturale ale nimicniciei. Cultul nimicului si democratia luxului trebuie sa fie inlocuite cu etica valorilor (familie, comunitate, sanatate si curatenie).
In loc sa platesti taxe statului, care sa le foloseasca dupa prioritatile lui – prioritati care nu sunt si ale tale – ar trebui sa ti se permita sa dai bani la spitale, scoli, camine de copii sau batrini. Capitalismul parazitar, salvarea bancilor si a altor mari intreprinderi esuate din culpa lor si nu a cetatenilor, razboaiele, inclusiv cele economice, stabilite de altii, toate sunt “prioritati” exterioare individulului si comunitatii si ostile lor.
Capitalismul industrial se opune capitalismului parazitar sau speculativ. Daca cel din urma trebuie combatut, mai ales acum, ca e pe cale de disparitie, capitalismul industrial trebuie facilitat.
Industria inseamna activitate, o actiune umana continua din care izvoraste plusvaloare. Productia non-naturala, urbana si serviciile sunt derivate din exploatarea resurselor naturale. Resursele naturale, mai ales cele energetice, agricultura si ideea generatoare de drepturi de proprietate intelectuala sunt valori naturale sau originare, unde nu se creeaza plus-valoare, ci se valorifica ceea ce este dat de la natura. Pentru ca aceste valori sunt limitate, ele sunt mai importante decit industria urbana. De aceea, repunerea acestei industrii originare pe soclul care ii apartine de drept este mai mult decit utila in aceasta perioada de criza economica, este imperios necesara.
Industria folositoare este nu doar un mod profitabil de a-ti cistiga existanta, ci si o forma de salvare a sufletului de la nimicnicie. Activitatea pentru tine (folosul individual) poate fi si un folos pentru comunitate. Criza actuala a lumii este o criza etica, nu una economica sau financiara. Profitul se face acum de pe urma altora, in mod parazitar, profitind de naivitatea sau starea de nevoie a altora. Speculatia ilicita, pokerul cu instrumente financiare derivate si cu vietile oamenilor, stimularea “democratica” a consumului sau chiar a luxului prin credite de consum care transforma omul intr-un individ dependent de detinatorii puterii economice, dar temporar fericit, sunt atitudini culturale induse omului simplu prin sloganuri de film de tip “Greed is good”, “Other people’s money”, “Too big to let fail”. E timpul sa punem punct acestui PR al nimicului. Din pozitia originara de accesoriu necesar al industriei, sistemul financiar (puternic sustinut de cel politic si de cultele religioase, toate reunite in efortul de a controla prin putere) a devenit un mecanism de distribuire si sustragere a profitului, pe seama creerii de bani artificiali (pseudobani) si a nevoii irationale de consum pe credit. Federal Reserve permite bancilor americane sa dea imprumuturi de 34 de dolari pentru fiecare 1 dolar propriu al bancii. In Romania, pentru un euro propriu, banca poate da credit inca 5,5 euro. Bancile nu vind bani, ci vind incredere. Cind increderea nu mai exista, pseudobanii (banii creati din nimic) se evapora, iar bancile “descopera” ca nu au bani de dat cu imprumut si ca este nevoie fie de a stringe cureaua sufocind debitorii cu toate mijloacele de control pe care si le-au preconstituit, fie de a fi salvate de stat. Iar statul este determinat la rindul sau sa ajute bancile, intrucit el insusi se fi indatorat la banci. Desigur, cu bani prelevati de la platitorii de taxe care, din cind in cind, se revolta – inutil, de altfel – prin miscari de gen Occupy Wall Street. Nu este nevoie de anarhie pentru a reinvia cultul valorii, ci doar sa ne reamintim ce e important. Tot o forma insidioasa de control este si mitul hranei ieftine, care se produce din nimic. Porumbul este o hrana ieftina nu numai pentru om, ci si pentru animale, care sunt fortate sa creasca in ritmuri de 5-6 ori mai rapide decit cele natural. Tratate cu tot soiul de substante chimice care sa le faca sa arate bine, alimentele – oricum consumate in exces in tarile dezvoltate sau, dupa caz, irosite – nu mai sunt sursele necesare de energie vitala, ci determinanti ai unor boli grave, cum este cancerul, din ce in ce mai frecvente in prezent. Iar cei care le produc in cadrul industriei lor originare nu mia cistiga din munca lor. Exemplul cu bananele columbiene vindute in Wall Mart (din documentarul Food Incorporated) este adificator. Pentru ca bananele sa poata fi vindute in Wall Mart cu 45 de centi, ele trebui sa fie cumparate din Columbia cu 5 centi. Consecinta? Refugiul columbienilor in productia de droguri foarte bine vindute in SUA.
Puterea si controlul care sustrag plus-valorea creata de altii se organizeaza intr-o oligarhie parazitara, ignoranta si de o lacomie fara limite. Cel care produce plus-valoarea si comunitatea in care aceasta se produce nu mai obtin folosul muncii lor, pentru ca el este sustras de banci, banci de investitii, excroci imobiliari sau manageri de fonduri.
Unde este politica? Unde este religia? In Romania, cele doua oligarhii se ocupa de constructii de catedrale si de organizarea de procesiuni religioase pentru norodul pios. Tinerilor romani le repugna aceste ipocrizii, atita timp cit problemele lor sufletesti sunt ignorate. Cum sa fii interesat de acest gen de manifestari cind esti lasat acasa de parintii plecati la munca in strinatate la virsta cind ai cel mai mult nevoie de indrumarea lor spirituala si morala? Crestinismul aratat la televizor a devenit ipocrit. Mai ales cel amestecat cu politica. Poate ca din refuzul ipocriziei tinerii musulmani sunt atit de atrasi de ideologia razboiului si a mortii predicata de fundamentalistii musulmani. Iata cui abandonam noi “cariera” spirtuala a omului.
La doi pasi de noi, o tara cu care avem multe in comun (nu numai religia ortodoxa, ci si prelatii care au facut din ierarhiile religioase o mare afacere parazitara) a intrat in faliment. In Grecia, solutia crizei pe care o strabat este stergerea datoriilor create de stat in profitul capitalismului parazitar si inlaturarea acestor capitalisti parazitari de pe spinarea statului.
In Romania noastra inconstienta, ne-protestatara, care a negat criza vreme de inca 6 luni de la instalarea sa si care acum anunta criza inainte de a se re-instala, lipsa oricarei reactii articulate a societatii civile face ca spatiul public sa fie ocupat abuziv de neaveniti. Este vremea sa ne implicam, caci avem pentru ce lupta. Stim si cum.
Postat de Gheorghe Piperea in "Criza economica"
Libertatea individuala inseamna si responsabilitate pentru familia si comunitatea ta. Comunitatea inseamna locul si timpul in care iti salasluieste sufletul. Prudenta inseamna sa iti planifici singur si sa iti asiguri finantarea pentru situatii de restriste (boala, somaj, batrinete), prin asigurari sau economii. Prudenta inseamna sa consumi voluptuariu mai putin sau deloc. Luxul, shoping-ul de dragul shoping-ului, entertainment-ul ca scop in viata nu sunt drepturi democratice, ci produse culturale ale nimicniciei. Cultul nimicului si democratia luxului trebuie sa fie inlocuite cu etica valorilor (familie, comunitate, sanatate si curatenie).
In loc sa platesti taxe statului, care sa le foloseasca dupa prioritatile lui – prioritati care nu sunt si ale tale – ar trebui sa ti se permita sa dai bani la spitale, scoli, camine de copii sau batrini. Capitalismul parazitar, salvarea bancilor si a altor mari intreprinderi esuate din culpa lor si nu a cetatenilor, razboaiele, inclusiv cele economice, stabilite de altii, toate sunt “prioritati” exterioare individulului si comunitatii si ostile lor.
Capitalismul industrial se opune capitalismului parazitar sau speculativ. Daca cel din urma trebuie combatut, mai ales acum, ca e pe cale de disparitie, capitalismul industrial trebuie facilitat.
Industria inseamna activitate, o actiune umana continua din care izvoraste plusvaloare. Productia non-naturala, urbana si serviciile sunt derivate din exploatarea resurselor naturale. Resursele naturale, mai ales cele energetice, agricultura si ideea generatoare de drepturi de proprietate intelectuala sunt valori naturale sau originare, unde nu se creeaza plus-valoare, ci se valorifica ceea ce este dat de la natura. Pentru ca aceste valori sunt limitate, ele sunt mai importante decit industria urbana. De aceea, repunerea acestei industrii originare pe soclul care ii apartine de drept este mai mult decit utila in aceasta perioada de criza economica, este imperios necesara.
Industria folositoare este nu doar un mod profitabil de a-ti cistiga existanta, ci si o forma de salvare a sufletului de la nimicnicie. Activitatea pentru tine (folosul individual) poate fi si un folos pentru comunitate. Criza actuala a lumii este o criza etica, nu una economica sau financiara. Profitul se face acum de pe urma altora, in mod parazitar, profitind de naivitatea sau starea de nevoie a altora. Speculatia ilicita, pokerul cu instrumente financiare derivate si cu vietile oamenilor, stimularea “democratica” a consumului sau chiar a luxului prin credite de consum care transforma omul intr-un individ dependent de detinatorii puterii economice, dar temporar fericit, sunt atitudini culturale induse omului simplu prin sloganuri de film de tip “Greed is good”, “Other people’s money”, “Too big to let fail”. E timpul sa punem punct acestui PR al nimicului. Din pozitia originara de accesoriu necesar al industriei, sistemul financiar (puternic sustinut de cel politic si de cultele religioase, toate reunite in efortul de a controla prin putere) a devenit un mecanism de distribuire si sustragere a profitului, pe seama creerii de bani artificiali (pseudobani) si a nevoii irationale de consum pe credit. Federal Reserve permite bancilor americane sa dea imprumuturi de 34 de dolari pentru fiecare 1 dolar propriu al bancii. In Romania, pentru un euro propriu, banca poate da credit inca 5,5 euro. Bancile nu vind bani, ci vind incredere. Cind increderea nu mai exista, pseudobanii (banii creati din nimic) se evapora, iar bancile “descopera” ca nu au bani de dat cu imprumut si ca este nevoie fie de a stringe cureaua sufocind debitorii cu toate mijloacele de control pe care si le-au preconstituit, fie de a fi salvate de stat. Iar statul este determinat la rindul sau sa ajute bancile, intrucit el insusi se fi indatorat la banci. Desigur, cu bani prelevati de la platitorii de taxe care, din cind in cind, se revolta – inutil, de altfel – prin miscari de gen Occupy Wall Street. Nu este nevoie de anarhie pentru a reinvia cultul valorii, ci doar sa ne reamintim ce e important. Tot o forma insidioasa de control este si mitul hranei ieftine, care se produce din nimic. Porumbul este o hrana ieftina nu numai pentru om, ci si pentru animale, care sunt fortate sa creasca in ritmuri de 5-6 ori mai rapide decit cele natural. Tratate cu tot soiul de substante chimice care sa le faca sa arate bine, alimentele – oricum consumate in exces in tarile dezvoltate sau, dupa caz, irosite – nu mai sunt sursele necesare de energie vitala, ci determinanti ai unor boli grave, cum este cancerul, din ce in ce mai frecvente in prezent. Iar cei care le produc in cadrul industriei lor originare nu mia cistiga din munca lor. Exemplul cu bananele columbiene vindute in Wall Mart (din documentarul Food Incorporated) este adificator. Pentru ca bananele sa poata fi vindute in Wall Mart cu 45 de centi, ele trebui sa fie cumparate din Columbia cu 5 centi. Consecinta? Refugiul columbienilor in productia de droguri foarte bine vindute in SUA.
Puterea si controlul care sustrag plus-valorea creata de altii se organizeaza intr-o oligarhie parazitara, ignoranta si de o lacomie fara limite. Cel care produce plus-valoarea si comunitatea in care aceasta se produce nu mai obtin folosul muncii lor, pentru ca el este sustras de banci, banci de investitii, excroci imobiliari sau manageri de fonduri.
Unde este politica? Unde este religia? In Romania, cele doua oligarhii se ocupa de constructii de catedrale si de organizarea de procesiuni religioase pentru norodul pios. Tinerilor romani le repugna aceste ipocrizii, atita timp cit problemele lor sufletesti sunt ignorate. Cum sa fii interesat de acest gen de manifestari cind esti lasat acasa de parintii plecati la munca in strinatate la virsta cind ai cel mai mult nevoie de indrumarea lor spirituala si morala? Crestinismul aratat la televizor a devenit ipocrit. Mai ales cel amestecat cu politica. Poate ca din refuzul ipocriziei tinerii musulmani sunt atit de atrasi de ideologia razboiului si a mortii predicata de fundamentalistii musulmani. Iata cui abandonam noi “cariera” spirtuala a omului.
La doi pasi de noi, o tara cu care avem multe in comun (nu numai religia ortodoxa, ci si prelatii care au facut din ierarhiile religioase o mare afacere parazitara) a intrat in faliment. In Grecia, solutia crizei pe care o strabat este stergerea datoriilor create de stat in profitul capitalismului parazitar si inlaturarea acestor capitalisti parazitari de pe spinarea statului.
In Romania noastra inconstienta, ne-protestatara, care a negat criza vreme de inca 6 luni de la instalarea sa si care acum anunta criza inainte de a se re-instala, lipsa oricarei reactii articulate a societatii civile face ca spatiul public sa fie ocupat abuziv de neaveniti. Este vremea sa ne implicam, caci avem pentru ce lupta. Stim si cum.
duminică, 27 noiembrie 2011
Mircea Eliade. Simplu.
APUSENII se nasc in catolicism. Rasaritenii ajung la ortodoxie.
E nevoie de o serie intreaga de experiente sufletesti pentru a capata acea stare de spirit care e ortodoxia. Constiinta, functionand pe toate planurile si cu toate ramificatiile, isi gaseste firesc echilibrul in ortodoxie. Nu trebuie sa precipitam "convertirea". Ea se va implini, asa cum infloresc pomii - cand sufletul se va fi imbogatit indeajuns, suferind indeajuns.
Ortodoxia e, pentru noi, Crestinismul autentic, care trebuie actualizat in proaspete si calde fapte sufletesti. Trebuie sa fim crestini - pentru a gasi un sens vietii, sens care sa intreaca simpla umanitate, si sa cuprinda din acel suc al metafizicii, care singur ne orienteaza. Crestinismul ne lumineaza o axa centrala in Univers si in noi insine. Acele constiinte care traiesc efectiv o viata sufleteasca nu pot indeparta altfel sentimentul tragic al existentei decat prin crestinism. In dreapta si in stanga nu e decat gol. Alunecam in gol, si sfarsim rosi de disperare, chinuiti de o problematica filosofica gresit pusa, sau oprindu-ne pe pozitii sceptice, sau evadand intr-un paganism senzual care nu poate darui nici incai uitarea.
Fireste, vorbesc aici despre acele putine constiinte de elita, care inteleg sa-si valorifice viata si sa o vietuiasca dupa un talc metafizic. Constiinte care sufereau tragica izolare in fata unui Destin orb - inainte de Hristos. Dar Hristos a coborat asupra omenirii mantuirea. Aparitia Lui inseamna pentru noi axa centrala, nucleul de viata, de elan, de dragoste, de creatie. Hristos dovedeste realitatea transcendentului si posibilitatea de a-l ajunge prin experienta religioasa. Omul nu mai e singur cu soarta. Acele suflete, nefericite, care se ridica deasupra fiziologiei si a institutiilor civile - nu mai sunt in primejdia disperarii. Cunoasterea lui Hristos - desi de esenta pur mistica, infaptuindu-se pe plan mistic - transfigureaza constiinta, o imbogateste cu roade dulci, zemoase. Cel care cunoaste (iubeste) pe Hristos - e un om cu maduva spinala intreaga. Crestinul intelege viata - fapt de o considerabila insemnatate, ce intrece cu mult comorile stiintei si ale filosofiei! Crestinismul stapaneste sensul vietii - care nu e un sens tragic. Sau, in orice caz, de un tragic omenesc.
Sa lamurim. Intelegeti tragicul insurmontabil al grecului - singur in fata unui destin irational, imoral, strain? Tragicul crestin e altul: neputinta de a ramane intotdeauna crestin, dualismul carne-duh, slabiciunea care il taraste - si e bine sa-l tarasca - in viata pagana, senzuala. Tragicul vietii crestine e fecund. Pentru ca pe acest dualism dureros carne-duh se intemeiaza cel mai mare bine al umanitatii: personalitatea. Eu cred ca numai un crestin poate avea o personalitate, care, pentru mine, inseamna: echilibrarea intr-o sinteza originala a celor doua tendinte potrivnice.
Viata crestina inseamna siguranta valorii sufletesti si a permanentei acestei valori. Asadar optimism, incredere, drum-drept, rodnicie.
Si cu toate acestea, astazi nu oricine poate ajunge ortodox. Sunt cauze multe care impiedica cunoasterea imediata si intima a faptului crestin. A trecut - intre noi si acele fericite prime secole dupa Iisus - istoria. Au trecut, deci, formatii spirituale care au barat drumul scurt catre ortodoxie. Daca voim sa ramanem sinceri pana la urma, trebuie sa marturisim: acei dintre ortodocsi care au dus o viata lipsita de nelinisti si experiente launtrice, nu sunt adevarati ortodocsi. Cred, poate; dar nu stiu ce sa creada si nu cunosc pretuirea credintei, cand sufletul se intoarce de pe pustiile invataturilor lumesti.
Asadar, noi, cei tineri - vom ajunge, nu ne intereseaza cand, crestini ortodocsi. Nu va lipsi nici unul, dintre acei care au gustat sensul metafizic al vietii. Acum - nu am ajuns. Dar stim ca vom ajunge. Nu ne e teama sa gresim, pasind alaturea de drum. Pentru ca stim ca exista un drum drept, care ne e menit.
De altfel, ceea ce e frumos in noi e faptul cautarii. Noi cautam - si suferim pentru aceasta - ceea ce altii se multumeau a primi de la preoti, nu intotdeauna de isprava, si uitau apoi intr-un fund de suflet. Noi voim un crestinism efectiv - adica rezultatul unei experiente, proaspat, greu de sensuri, cald de viata, stralucitor de daruri. Care sa ne prefaca, sa ne faca din oameni- oameni de ai lui Dumnezeu, adica suflete in trupuri, suflete ce cauta sa asimileze si sa raspandeasca valori Dumnezeiesti in lumea valorile bestiale sau, rareori, a valorilor omenesti.
Ortodoxia ne sileste sa renuntam la o parte din viata? Ortodoxia nu ne sileste nimic. Faptele pe care le facem sub inraurirea ei sunt fapte firesti, care nu ne mutileaza viata - pentru ca viziunea acestei vieti e schimbata. Un ortodox poate fi ascet sau pacatos. Ce insemnatate poate avea faptul acesta? Experienta religioasa, dragostea catre Hristos - ramane aceeasi.
Asadar, orice drum ar apuca, o constiinta contemporana ajunge la crestinismul ortodox. Poate lucrul acesta se va implini tarziu, spre sfarsit de viata trista. Dar se va implini. Si el va fi luminarea de pe urma. Care, la unii, se va rosti: Cred intr-unul Dumnezeu. Iar la altii va transfigura viata, facand-o rodnica, adancind-o, largind-o si exaltand-o pana la proportii de vis. Iar la altii, luminarea va aduce hotararea renuntarii la viata. Renuntarea eroica, pe care toti trebuie s-o jinduim, si catre care nu se inalta decat personalitatile autentice si crunt incercate in lume.
12 noiembrie 1927
"Profetism Romanesc" Mircea Eliade
E nevoie de o serie intreaga de experiente sufletesti pentru a capata acea stare de spirit care e ortodoxia. Constiinta, functionand pe toate planurile si cu toate ramificatiile, isi gaseste firesc echilibrul in ortodoxie. Nu trebuie sa precipitam "convertirea". Ea se va implini, asa cum infloresc pomii - cand sufletul se va fi imbogatit indeajuns, suferind indeajuns.
Ortodoxia e, pentru noi, Crestinismul autentic, care trebuie actualizat in proaspete si calde fapte sufletesti. Trebuie sa fim crestini - pentru a gasi un sens vietii, sens care sa intreaca simpla umanitate, si sa cuprinda din acel suc al metafizicii, care singur ne orienteaza. Crestinismul ne lumineaza o axa centrala in Univers si in noi insine. Acele constiinte care traiesc efectiv o viata sufleteasca nu pot indeparta altfel sentimentul tragic al existentei decat prin crestinism. In dreapta si in stanga nu e decat gol. Alunecam in gol, si sfarsim rosi de disperare, chinuiti de o problematica filosofica gresit pusa, sau oprindu-ne pe pozitii sceptice, sau evadand intr-un paganism senzual care nu poate darui nici incai uitarea.
Fireste, vorbesc aici despre acele putine constiinte de elita, care inteleg sa-si valorifice viata si sa o vietuiasca dupa un talc metafizic. Constiinte care sufereau tragica izolare in fata unui Destin orb - inainte de Hristos. Dar Hristos a coborat asupra omenirii mantuirea. Aparitia Lui inseamna pentru noi axa centrala, nucleul de viata, de elan, de dragoste, de creatie. Hristos dovedeste realitatea transcendentului si posibilitatea de a-l ajunge prin experienta religioasa. Omul nu mai e singur cu soarta. Acele suflete, nefericite, care se ridica deasupra fiziologiei si a institutiilor civile - nu mai sunt in primejdia disperarii. Cunoasterea lui Hristos - desi de esenta pur mistica, infaptuindu-se pe plan mistic - transfigureaza constiinta, o imbogateste cu roade dulci, zemoase. Cel care cunoaste (iubeste) pe Hristos - e un om cu maduva spinala intreaga. Crestinul intelege viata - fapt de o considerabila insemnatate, ce intrece cu mult comorile stiintei si ale filosofiei! Crestinismul stapaneste sensul vietii - care nu e un sens tragic. Sau, in orice caz, de un tragic omenesc.
Sa lamurim. Intelegeti tragicul insurmontabil al grecului - singur in fata unui destin irational, imoral, strain? Tragicul crestin e altul: neputinta de a ramane intotdeauna crestin, dualismul carne-duh, slabiciunea care il taraste - si e bine sa-l tarasca - in viata pagana, senzuala. Tragicul vietii crestine e fecund. Pentru ca pe acest dualism dureros carne-duh se intemeiaza cel mai mare bine al umanitatii: personalitatea. Eu cred ca numai un crestin poate avea o personalitate, care, pentru mine, inseamna: echilibrarea intr-o sinteza originala a celor doua tendinte potrivnice.
Viata crestina inseamna siguranta valorii sufletesti si a permanentei acestei valori. Asadar optimism, incredere, drum-drept, rodnicie.
Si cu toate acestea, astazi nu oricine poate ajunge ortodox. Sunt cauze multe care impiedica cunoasterea imediata si intima a faptului crestin. A trecut - intre noi si acele fericite prime secole dupa Iisus - istoria. Au trecut, deci, formatii spirituale care au barat drumul scurt catre ortodoxie. Daca voim sa ramanem sinceri pana la urma, trebuie sa marturisim: acei dintre ortodocsi care au dus o viata lipsita de nelinisti si experiente launtrice, nu sunt adevarati ortodocsi. Cred, poate; dar nu stiu ce sa creada si nu cunosc pretuirea credintei, cand sufletul se intoarce de pe pustiile invataturilor lumesti.
Asadar, noi, cei tineri - vom ajunge, nu ne intereseaza cand, crestini ortodocsi. Nu va lipsi nici unul, dintre acei care au gustat sensul metafizic al vietii. Acum - nu am ajuns. Dar stim ca vom ajunge. Nu ne e teama sa gresim, pasind alaturea de drum. Pentru ca stim ca exista un drum drept, care ne e menit.
De altfel, ceea ce e frumos in noi e faptul cautarii. Noi cautam - si suferim pentru aceasta - ceea ce altii se multumeau a primi de la preoti, nu intotdeauna de isprava, si uitau apoi intr-un fund de suflet. Noi voim un crestinism efectiv - adica rezultatul unei experiente, proaspat, greu de sensuri, cald de viata, stralucitor de daruri. Care sa ne prefaca, sa ne faca din oameni- oameni de ai lui Dumnezeu, adica suflete in trupuri, suflete ce cauta sa asimileze si sa raspandeasca valori Dumnezeiesti in lumea valorile bestiale sau, rareori, a valorilor omenesti.
Ortodoxia ne sileste sa renuntam la o parte din viata? Ortodoxia nu ne sileste nimic. Faptele pe care le facem sub inraurirea ei sunt fapte firesti, care nu ne mutileaza viata - pentru ca viziunea acestei vieti e schimbata. Un ortodox poate fi ascet sau pacatos. Ce insemnatate poate avea faptul acesta? Experienta religioasa, dragostea catre Hristos - ramane aceeasi.
Asadar, orice drum ar apuca, o constiinta contemporana ajunge la crestinismul ortodox. Poate lucrul acesta se va implini tarziu, spre sfarsit de viata trista. Dar se va implini. Si el va fi luminarea de pe urma. Care, la unii, se va rosti: Cred intr-unul Dumnezeu. Iar la altii va transfigura viata, facand-o rodnica, adancind-o, largind-o si exaltand-o pana la proportii de vis. Iar la altii, luminarea va aduce hotararea renuntarii la viata. Renuntarea eroica, pe care toti trebuie s-o jinduim, si catre care nu se inalta decat personalitatile autentice si crunt incercate in lume.
12 noiembrie 1927
"Profetism Romanesc" Mircea Eliade
duminică, 6 noiembrie 2011
despre consimtamantul tacit
Dupa "political corectness", o noua notiune care ni se baga pe gat, si care nu are alt scop decat favorizarea infractorului. De ce infractor? pentru ca incaseaza salariu din bani publici pentru a avea o anumita activitate, iar activitatea nu se desfasoara. Dar asta e doar o paranteza...
Iubitii nostri politicieni au imbogatit notiunile juridice cu un nou oximoron: "aprobarea tacita". Dincolo de stupizenia expresiei insasi, caracterul de tacit presupunand lipsa unei confirmari explicite, exprese, deci inexistenta unei actiuni pro sau contra, in timp ce o aprobare este, per se, o actiune, se introduce notiunea de prezumtie de aprobare a unei legi depuse spre dezbatere in Parlament. Cum? prin lipsa cvorumului! O tampenie mai mare nu poate exista...Daca parlamentarul Branza si parlamentarul Soric intra in conflict cu propriul sistem digestiv si ii taie cufureala in timpul dezbaterii, trebuie sa presupunem ca ei sunt de acord cu legea dezbatuta! Cine e cretinul care a votat asa ceva? sau, mai bine cine sunt cretinii, ca idiotenia este trecuta in Regulamentul Parlamentului, deci a trecut printr-un vot...daca nu o fi fost aprobata tacit...
Dar sa trecem peste consideratiile de nivelul piciorului broastei, si sa vedem ce scrie Constitutia:
"ARTICOLUL 76
(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere. "
Expresia pare clara: CU VOTUL MAJORITATII. Singura exceptie admisa de Constitutie este aceasta procedura de urgenta. Iar aici se ridica intrebarea: poate aceasta procedura de urgenta sa deroge de la regula exprimarii exprese a votului? Opinia mea este ca nu, intrucat exprimarea expresa a opiniei asupra continutului unui act normativ tine de insasi esenta caracterului democratic al unei societati. A nu da posibilitatea de a-si exprima opinia, fie si unui singur parlamentar, elimina insasi prezumtia de democratie a unui regim parlamentar.
Sa ne uitam, insa, la modalitatea constitutionala de adoptare a legilor:
"ARTICOLUL 67
Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor."
Dispozitia este imperativa, si nu admite exceptii. Lipsa de cvorum impiedica functionarea in conditii constitutionale a Parlamentului, per a contrario orice act emis de Parlament in conditiile lipsei de cvorum fiind nul de drept!!!!!!
Dar sa presupunem ca nu cunoastem existenta art.67. Alin. 3 al art. 76 admite exceptia procedurii de urgenta. Asa cum ii spune si numele, aplicarea acestei proceduri presupune nevoia imperioasa, imediata, de a reglementa un domeniu, o activitate, ceea ce, logic, duce la ideea ca, in lipsa unei astfel de reglementari, activitatea si interesele statului roman si a cetatenilor sai ar fi profund si imediat afectare. Tare as fi curios sa vad si eu care sunt elementele ce impun urgenta reglementarilor adoptate deja prin aceste proceduri.
Ca atare, as vrea sa vad si eu care din vajnicii aparatori ai democratiei va sesiza Curtea Constitutionala in legatura cu neconstitutionalitatea procedurii de adoptare tacita din Regulamentul Parlamentului. Caci, continuarea functionarii Parlamentului in conditiile acestei caricaturi de regulament pune sub semnul intrebarii insusi caracterul democratic al partidelor existente astazi in Romania!
Iubitii nostri politicieni au imbogatit notiunile juridice cu un nou oximoron: "aprobarea tacita". Dincolo de stupizenia expresiei insasi, caracterul de tacit presupunand lipsa unei confirmari explicite, exprese, deci inexistenta unei actiuni pro sau contra, in timp ce o aprobare este, per se, o actiune, se introduce notiunea de prezumtie de aprobare a unei legi depuse spre dezbatere in Parlament. Cum? prin lipsa cvorumului! O tampenie mai mare nu poate exista...Daca parlamentarul Branza si parlamentarul Soric intra in conflict cu propriul sistem digestiv si ii taie cufureala in timpul dezbaterii, trebuie sa presupunem ca ei sunt de acord cu legea dezbatuta! Cine e cretinul care a votat asa ceva? sau, mai bine cine sunt cretinii, ca idiotenia este trecuta in Regulamentul Parlamentului, deci a trecut printr-un vot...daca nu o fi fost aprobata tacit...
Dar sa trecem peste consideratiile de nivelul piciorului broastei, si sa vedem ce scrie Constitutia:
"ARTICOLUL 76
(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere. "
Expresia pare clara: CU VOTUL MAJORITATII. Singura exceptie admisa de Constitutie este aceasta procedura de urgenta. Iar aici se ridica intrebarea: poate aceasta procedura de urgenta sa deroge de la regula exprimarii exprese a votului? Opinia mea este ca nu, intrucat exprimarea expresa a opiniei asupra continutului unui act normativ tine de insasi esenta caracterului democratic al unei societati. A nu da posibilitatea de a-si exprima opinia, fie si unui singur parlamentar, elimina insasi prezumtia de democratie a unui regim parlamentar.
Sa ne uitam, insa, la modalitatea constitutionala de adoptare a legilor:
"ARTICOLUL 67
Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor."
Dispozitia este imperativa, si nu admite exceptii. Lipsa de cvorum impiedica functionarea in conditii constitutionale a Parlamentului, per a contrario orice act emis de Parlament in conditiile lipsei de cvorum fiind nul de drept!!!!!!
Dar sa presupunem ca nu cunoastem existenta art.67. Alin. 3 al art. 76 admite exceptia procedurii de urgenta. Asa cum ii spune si numele, aplicarea acestei proceduri presupune nevoia imperioasa, imediata, de a reglementa un domeniu, o activitate, ceea ce, logic, duce la ideea ca, in lipsa unei astfel de reglementari, activitatea si interesele statului roman si a cetatenilor sai ar fi profund si imediat afectare. Tare as fi curios sa vad si eu care sunt elementele ce impun urgenta reglementarilor adoptate deja prin aceste proceduri.
Ca atare, as vrea sa vad si eu care din vajnicii aparatori ai democratiei va sesiza Curtea Constitutionala in legatura cu neconstitutionalitatea procedurii de adoptare tacita din Regulamentul Parlamentului. Caci, continuarea functionarii Parlamentului in conditiile acestei caricaturi de regulament pune sub semnul intrebarii insusi caracterul democratic al partidelor existente astazi in Romania!
duminică, 30 octombrie 2011
reactie la un raport de activitate ce nu va fi emis niciodata
Vă acuz, domnilor tovarăși:
– Ca, imediat dupa 1989, v-ati vopsit, din protectori ai unui regim care ajunsese sa ne interzica sa ne facem nuntile dupa ora 12 noptea, in democrati luptatori pentru drepturile fundamentale ale omului
– Ca, pregatiti fiind, pe banii statului roman, pentru a apara fiinta nationala, ati decis sa transferati intregul patrimoniu al statului roman – si, indirect ,al poporului roman – in propriile buzunare, savarsind astfel un act de tradare
– Ca, de dragul de a fi acceptati si reevaluati ca utili de catre serviciile secrete coloniale, ati renuntat fara nici un fel de opozitie la atribute fundamentale ale suveranitatii statului roman, pe care depuseseti juramantul sa il aparati
– Ca ati devalizat in interes propriu intregul capital banesc al sistemului financiar romanesc, fara a fi in stare sa puneti altceva in loc
– Ca ati ruinat un patrimoniu industrial si de infrastructura agricola in valoare – la vremea respectiva – de cateva sute de miliarde de dolari
– Ca, dupa 1989, v-ati impus nevestele si curvele in sistemul bancar romanesc, fara nici o legatura cu profesionalismul care ar fi trebuit sa fie regula in sistemul circulator al economiei, facilitand astfel ruinarea unor intregi industrii, unele din ele tinute inca in viata in ciuda voastra, de munca catorva pasionati de propriile meserii.
– Ca, din pura prostie, v-ati incurajat turnatorii sa iasa la suprafata societatii romanesti, impunandu-i ca mari patroni, ori elite politice
– Ca, tot din pura nepricepere, ati incurajat furtul comis de varfuri ale Politiei si Justitiei, compromitand astfel sistemul imunitar al societatii romanesti. Ca, in acest scop, v-ati folosit cu cinism de toate modus operandi luate din dosarele anterior intocmite.
– Ca, fara nici un fel de scrupul, ati incurajat, sau poate chiar dirijat, formarea unei structuri de grupuri interlope, de la care incasati taxe de protectie, fara a fi deranjati in nici un fel de activitatile acestora ori de consecintele formarii acestei mafii complexe, cu legaturi in politica, justitie, servicii secrete, politie, adminsitratie, care sufoca orice tentativa de a mai face ceva bun in tara asta.
– Ca, de douazecisi unu de ani, ati desconsiderat valori decantate in mii de ani de civilizatie ale acestor locuri, impunand agresiv valori snoabe si straine poporului pe care ati jurat sa-l slujiti
– Ca, urmare a activitatii voastre de succes, romanii pleaca cu traista in bat si raman pe meleaguri straine, unde sunt mai apreciati decat in propria tara
– Ca elita intelectuala a acestei tari – medici, profesori, ingineri – este batjocorita nu numai de catre puterile coloniale pe care le serviti cu o gretoasa slugarnicie, ci si de proprii lideri politici, ajungand de multe ori sa-si paraseasca profesiile. Ca, in consecinta, viitorul acestei natiuni este in pericol de a fi incredintat unor sfertodocti cu impresia ca sunt elite intelectuale, iar sanatatea natiei este protejata de medici deveniti contabili raportori ai cancerului numit Casa de Asigurari de Sanatate
– Ca, de douazeci de ani, ne justificati toate hotiile si porcariile prin trimiteri la ceea ce se face in tarile civilizate, fara ca, macar odata, o singura data, sa copiati INTEGRAL ceea ce se face acolo.
– Ca, pentru a intarzia trezirea a ceea ce a ramas din corpul sanatos al natiei, ati scos la inaintare un Pavel Corut, care sa ne spuna povesti despre protectia noastra de catre o unitate fantoma, cu activitate de abureala generala. ( asa-zisul “Octogon” – nb )
– Ca, prin tot ceea ce ati facut in acesti douazeci de ani, ati compromis in buna parte viitorul acestei natii, ai carei vajnici reprezentanti va considerati.
– Ca, in loc de a va constitui intr-un sistem imunitar al natiei, ati devenit o tumoare maligna ce extrage toate energiile pozitive ale acestei natii.
– Ca ati transformat relatiile externe ale Romaniei intr-o afacere de famiglii, Ministerul roman de Externe fiind impanat cu frati, surori, cumnati, unchi , matusi, fara nici o legatura cu profesionalismul de inalt nivel ce trebuie sa existe acolo.
– Ca, de douazeci de ani, nu ati facut alceva decat sa va puneti pretioasele pielicele la adapost, strangand averi incomensurabile din zeciuirea banilor publici.
– In fine, ca ati tolerat ca, in ultimii douazeci de ani, contribuabilul roman sa fie furat de o suma de cam DOUA MII DE MILIARDE DE DOLARI. Pentru toate acestea, veti raspunde in fata lui Dumnezeu bunul! Mai devreme sau mai tarziu, dar veti raspunde, voi si neamurile voastre!
– Ca, imediat dupa 1989, v-ati vopsit, din protectori ai unui regim care ajunsese sa ne interzica sa ne facem nuntile dupa ora 12 noptea, in democrati luptatori pentru drepturile fundamentale ale omului
– Ca, pregatiti fiind, pe banii statului roman, pentru a apara fiinta nationala, ati decis sa transferati intregul patrimoniu al statului roman – si, indirect ,al poporului roman – in propriile buzunare, savarsind astfel un act de tradare
– Ca, de dragul de a fi acceptati si reevaluati ca utili de catre serviciile secrete coloniale, ati renuntat fara nici un fel de opozitie la atribute fundamentale ale suveranitatii statului roman, pe care depuseseti juramantul sa il aparati
– Ca ati devalizat in interes propriu intregul capital banesc al sistemului financiar romanesc, fara a fi in stare sa puneti altceva in loc
– Ca ati ruinat un patrimoniu industrial si de infrastructura agricola in valoare – la vremea respectiva – de cateva sute de miliarde de dolari
– Ca, dupa 1989, v-ati impus nevestele si curvele in sistemul bancar romanesc, fara nici o legatura cu profesionalismul care ar fi trebuit sa fie regula in sistemul circulator al economiei, facilitand astfel ruinarea unor intregi industrii, unele din ele tinute inca in viata in ciuda voastra, de munca catorva pasionati de propriile meserii.
– Ca, din pura prostie, v-ati incurajat turnatorii sa iasa la suprafata societatii romanesti, impunandu-i ca mari patroni, ori elite politice
– Ca, tot din pura nepricepere, ati incurajat furtul comis de varfuri ale Politiei si Justitiei, compromitand astfel sistemul imunitar al societatii romanesti. Ca, in acest scop, v-ati folosit cu cinism de toate modus operandi luate din dosarele anterior intocmite.
– Ca, fara nici un fel de scrupul, ati incurajat, sau poate chiar dirijat, formarea unei structuri de grupuri interlope, de la care incasati taxe de protectie, fara a fi deranjati in nici un fel de activitatile acestora ori de consecintele formarii acestei mafii complexe, cu legaturi in politica, justitie, servicii secrete, politie, adminsitratie, care sufoca orice tentativa de a mai face ceva bun in tara asta.
– Ca, de douazecisi unu de ani, ati desconsiderat valori decantate in mii de ani de civilizatie ale acestor locuri, impunand agresiv valori snoabe si straine poporului pe care ati jurat sa-l slujiti
– Ca, urmare a activitatii voastre de succes, romanii pleaca cu traista in bat si raman pe meleaguri straine, unde sunt mai apreciati decat in propria tara
– Ca elita intelectuala a acestei tari – medici, profesori, ingineri – este batjocorita nu numai de catre puterile coloniale pe care le serviti cu o gretoasa slugarnicie, ci si de proprii lideri politici, ajungand de multe ori sa-si paraseasca profesiile. Ca, in consecinta, viitorul acestei natiuni este in pericol de a fi incredintat unor sfertodocti cu impresia ca sunt elite intelectuale, iar sanatatea natiei este protejata de medici deveniti contabili raportori ai cancerului numit Casa de Asigurari de Sanatate
– Ca, de douazeci de ani, ne justificati toate hotiile si porcariile prin trimiteri la ceea ce se face in tarile civilizate, fara ca, macar odata, o singura data, sa copiati INTEGRAL ceea ce se face acolo.
– Ca, pentru a intarzia trezirea a ceea ce a ramas din corpul sanatos al natiei, ati scos la inaintare un Pavel Corut, care sa ne spuna povesti despre protectia noastra de catre o unitate fantoma, cu activitate de abureala generala. ( asa-zisul “Octogon” – nb )
– Ca, prin tot ceea ce ati facut in acesti douazeci de ani, ati compromis in buna parte viitorul acestei natii, ai carei vajnici reprezentanti va considerati.
– Ca, in loc de a va constitui intr-un sistem imunitar al natiei, ati devenit o tumoare maligna ce extrage toate energiile pozitive ale acestei natii.
– Ca ati transformat relatiile externe ale Romaniei intr-o afacere de famiglii, Ministerul roman de Externe fiind impanat cu frati, surori, cumnati, unchi , matusi, fara nici o legatura cu profesionalismul de inalt nivel ce trebuie sa existe acolo.
– Ca, de douazeci de ani, nu ati facut alceva decat sa va puneti pretioasele pielicele la adapost, strangand averi incomensurabile din zeciuirea banilor publici.
– In fine, ca ati tolerat ca, in ultimii douazeci de ani, contribuabilul roman sa fie furat de o suma de cam DOUA MII DE MILIARDE DE DOLARI. Pentru toate acestea, veti raspunde in fata lui Dumnezeu bunul! Mai devreme sau mai tarziu, dar veti raspunde, voi si neamurile voastre!
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Ziceri memorabile ale Maresalului
- Sunt onorat că am putut să lupt în patru războaie pentru onoarea ta, scump popor, pentru drepturile tale şi pentru libertăţile tale.
- Ceea ce nu se bazează pe adevăr, nu poate dura. Toată istoria noastră oferă un spectacol unic: noi am păstrat intacte trăsăturile rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi în graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureşul azi cedat Ungariei şi până în Timoc. Nimeni nu a izbutit să ne clintească din loc timp de 2000 de ani, nimeni nu va reuşi să ne clintească nici peste un milion de ani… Noi ne-am aşezat primii pe aceste locuri şi vom pleca cei din urmă.
- Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.
- Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta, voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.
- Scump popor român: sunt mândru că m-am născut şi am trăit într-o naţiune cu o îndoită ascendenţă imperială şi cu un trecut de două ori milenar.
- Sunt mândru că am avut în viaţă drept far strălucitor şi călăuzitor Coloana de lauri a marelui Traian şi sublimul sacrificiu al Regelui Dac.
- Vreau ordine. Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată, care aduce cu ea ordinea şi siguranţa, şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.
- Nicio furtună, nicio invazie, niciun cutremur, nicio ocupaţie, nicio lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea.
- Biserica lui Cristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbe. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească. Oriunde trăieşte un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii.
- Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
- Ceea ce nu se bazează pe adevăr, nu poate dura. Toată istoria noastră oferă un spectacol unic: noi am păstrat intacte trăsăturile rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi în graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureşul azi cedat Ungariei şi până în Timoc. Nimeni nu a izbutit să ne clintească din loc timp de 2000 de ani, nimeni nu va reuşi să ne clintească nici peste un milion de ani… Noi ne-am aşezat primii pe aceste locuri şi vom pleca cei din urmă.
- Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.
- Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta, voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.
- Scump popor român: sunt mândru că m-am născut şi am trăit într-o naţiune cu o îndoită ascendenţă imperială şi cu un trecut de două ori milenar.
- Sunt mândru că am avut în viaţă drept far strălucitor şi călăuzitor Coloana de lauri a marelui Traian şi sublimul sacrificiu al Regelui Dac.
- Vreau ordine. Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată, care aduce cu ea ordinea şi siguranţa, şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.
- Nicio furtună, nicio invazie, niciun cutremur, nicio ocupaţie, nicio lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea.
- Biserica lui Cristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbe. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească. Oriunde trăieşte un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii.
- Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
vineri, 7 octombrie 2011
filosofie ortodoxa...sau despre falsitatea opozitiei intre religie si stiinta
Intrebari fundamentale si legitime ale lui Eufrosin:
"Pentru toti cititorii:
1. In stiinta (de fapt “stiinta”, pentru ca e ceva ce are definitie variabila in functie de om, timp, etc) “experimentul este judecatorul suprem”. Mai ramine de demonstrat ca legile Universului sint general valabile in spatiu si timp (cu alte cuvinte legile Universului au fost valabile dintotdeauna si oriunde in Univers). Asa ceva NU s-a demonstrat si nu e de ajuns numai sa afirmi ca asa ceva este adevarat.
2. Fizica particulelor a alunecat foarte rau in iluzie din cauza formalismului matematic care nu se suprapune realitatii. Matematica este un instrument construit pe anumite axiome, diferite de cele ale Universului, astfel incit prin matematica nu se poate descrie complet realitatea (daca cineva crede contrariul sa demonstreze). Din acest motiv s-a ajuns sa se creada (de exemplu) ca o particula are mase (energii) diferite in functie de sistemul de referinta, ceea ce pentru cineva cu mintea neinfectata este o aberatie (este ca si cum ai spune ca 1=2). Un corp nu se poate opune schimbarii starii lui de miscare (inertia) cu forte diferite in acelasi moment de timp, indiferent din ce sistem de referinta privim lucrurile.
Aici teoria lui Einstein are o problema majora: spune ca E=m*c^2 dar nu spune care e “masa de repaos”. Repaos in functie de ce? In acest Univers un corp
(particula) este in miscare, cu diferite viteze, fata de extrem de multe alte particule (corpuri). De exemplu un mar pe care il tinem noi in mina are viteza zero fata de cel care il tine in mina, viteza de citeva mii de km pe ora fata de luna (nu mai vorbim ce traiectorie descrie) si viteza luminii fata de fotonii care vin de la Soare.
Intrebare: avind in vedere ca masa “depinde de viteza”, conform teoriei lui Einstein, ce masa are pina la urma marul respectiv?. Aici e falia matematica in care a cazut foarte multa lume.
3. Ceea ce inteleg unii prin “stiinta” are probleme grave de principiu:
1. Nu s-a demonstrat ca legile Universului sint reproductibile oricind si oriunde (sint universale in spatiu si timp). Referitor la asta intrebati oamenii de stiinta cum se formeaza o picatura de ploaie intr-un nor. O sa vedeti ca in aceleasi conditii “atmosferice” (presiune, temperatura, umiditate) citeodata ploua citeodata nu ploua.
2. “Stiinta” se bazeaza pe faptul ca nu exista altceva in afara de aceasta lume materiala, FARA sa demonstreze asa ceva. Nu este de ajuns sa afirmi, trebuie sa si demonstrezi acest lucru.
3. Fizica opereaza cu notiuni “fundamentale” fara sa le defineasca. Nu au nici o idee unde este granita fundamental-nefudamental.
4. (Consecinta a punctului 3): La modul la care este definita stiinta, aceasta nu are nici o sansa sa determine ce este dincolo de “legile fundamentale”. Nu are
metoda de studiu si de abordare pentru ca exclude (FARA sa demonstreze) existenta a altceva decit aceasta lume materiala.
Bunul Dumnezeu sa ne lumineze mintile pentru a gasi Adevarul."
...si umila mea incercare de a gasi repere:
"Trebuiesc multe flotari logice pentru a schita cateva incercari de a ne apropia de adevar. Dar exista oare adevarul absolut? Iata o prima intrebare fundamentala a filosofiei care nu este decat o manipulare, o incercare de a ne arunca in deplina nesiguranta asupra valorii rationamentelor pe care le emitem si asupra existentei reperelor la care ne raportam. Pentru ca orice fiinta vie are nevoie de repere, incepand de la un animal salbatic care isi cunoaste limitele teritoriului functie de repere fizice pe care numai el le stie. In domeniul ideatic insa problema este mai complicata, reperele neputand fi altfel decat ideatice. Si atunci ajungem la valabilitatea si acceptabilitatea definitiilor pe care le utilizam, pentru ca ele fixeaza notiunile cu care operam. Cele mai mici variatii in continutul acestor notiuni schimba reperele si deci pozitia fata de un anume fenomen/eveniment. Se pot scrie volume intregi pe aceasta tema, dar voi incerca sa ma limitez la a raspunde sau nuanta cate ceva din consideratiile lui Eufrosin:
In primul rand, pentru a demonstra ca ceva este valabil in tot universul, trebuie sa ai posibilitatea sa verifici asa ceva oriunde in Univers. Cu alte cuvinte, a cere asa ceva inseamna a cere imposibilul. Mai mult, stiinta insisi admite ca exista zone in Univers in care legile fizicii nu mai opereaza as cum stim, si anume in jurul singularitatilor (gauri negre), unde continuumul spatiu-timp sufera deformari importante. Va amintiti de explicatiile privitoare la limita unui sir. de prin clasele de liceu? Limita este un punct spre care tindem, dar nu il atingem niciodata, existand in orice moment un epsilon diferit de zero care este distanta pana la acea limita. Cam acelasi lucru il postuleaza fizica relativ la singularitati, in interiorul carora se declara invinsa...Cu toate acestea, legile fizicii asa cum le stim aproximeaza satisfacator restul fenomenelor din univers...sa ne intelegem, nu Universul functioneaza asa pentru ca ar cunoaste aceste legi, noi numai incercam sa intelegem ceea ce ne inconjoara formalizand fenomenele prin notiuni la indemana care sa aiba maximum de generalitate.
Singularitatile reprezinta, totusi, niste exceptii de la regula - stiu, se va comenta ca regula trebuie sa fie universala, dar de unde stim ca in formularea matematica a unei legi fizice nu am uitat un parametru care in conditii normale este epsilon, iar in conditii de singularitate schimba fundamental rezultatul functiei matematice ce descrie fenomenul?
Nu pot fi de acord ca formalismul matematic nu se suprapune realitatii. As spune mai degraba ca, pentru comoditatea calculelor, oamenii incearca sa extraga din intreg un fenomen care, volens-nolens, este influentat de mediul inconjurator, aceasta fiind cauza reala pentru care formula matematica nu confirma rezultatele experimentale. Va amintiti "descoperirea" recenta a celor de la CERN, cum ca o particula a depasit viteza luminii? Fara a fi la curent cu pregatirea matematica a acestui experiment, ma intreb, or fi luat in considerare si faptul ca, la viteze apropiate de cea a luminii, spatiul se contracta si timpul se dilata? Nu cred, si as trage de aici concluzia - e adevarat, nu foarte fundamentata - ca aceste efecte nu au fost luate in considerare. Aceasta concluzie este insa coerenta cu ideea ca extragerea din intreg a unui fenomen nu duce neaparat la gasirea legitatilor carora li se supune. Mai mult, dupa gasirea relatiilor de incertitudine ale lui Heisenberg, fizicienii atomisti insisi recunosc ca nu pot anticipa pozitia in spatiu a unei particule...decat cu o anumita aproximatie. Si aici m-au pierdut; e ca si cum ai spune ca Pamantul se afla in sistemul solar, dar nu stii daca nu cumva s-a oprit la o cafea pe orbita lui Saturn...
Sunt de acord ca postularea existentei a doua valori energetice functie de sistemul de referinta este o tampenie care, numai pentru ca o accepta breasla fizicienilor, nu inseamna ca are si valoare de adevar. Valoarea energiei/masei este una singura si nu se raporteaza la nici un sistem de referinta spatio-temporal. As spune, ca pentru a iesi din aceasta dilema, un reper il poate oferi teoria biostructurala a regretatului acad. Eugen Macovschi (si, pentru a gadila coarda nationala a cititorilor acestui blog, trebuie sa spun ca teoria a fost emisa undeva la inceputul anilor '60 ai secolului trecut si a fost confirmata pe la sfarsitul anilor '90 de catre doi americani ce au utilizat un microscop de inalta rezolutie, americani premiati de altfel si cu premiul Nobel...avem si noi, romanii ceva prioritati, nu?) . Revin, spunand ca, in cadrul acestei teorii biostructurale, Macovschi postuleaza o organizare universala, pe mai multe paliere ierarhice, a materiei, biostructura fiind una din formele inferioare a structurarii materiei, cea ce permite viata. Peste acest nivel ierarhic, exista cel putin alte doua nivele de structurare, noesistructura - ce permite gandirea logica, si enisisstructura (citez din memorie, cerandu-mi scuze pentru eventualele erori), permitand un nivel superior gandirii umane...Nu vi se pare interesant ca unul din cei mai mari oameni de stiinta il postuleaza pe Dumnezeu? Stiu, voi provoca reactii adverse, dar Macovschi nu este singurul. Einstein si Heisenberg au ajuns profund religiosi, ca sa mentionez numai doua din cele mai cunoscute nume...
Si, in lumina celor expuse mai sus, nu vi se pare ca lipsa de popularizare de care se "bucura" opera lui Macovschi este coerenta cu lipsa de har divin a "cuceririlor" stiintifice ce ni se baga pe gat - sau, eventual, pe vene?"
"Pentru toti cititorii:
1. In stiinta (de fapt “stiinta”, pentru ca e ceva ce are definitie variabila in functie de om, timp, etc) “experimentul este judecatorul suprem”. Mai ramine de demonstrat ca legile Universului sint general valabile in spatiu si timp (cu alte cuvinte legile Universului au fost valabile dintotdeauna si oriunde in Univers). Asa ceva NU s-a demonstrat si nu e de ajuns numai sa afirmi ca asa ceva este adevarat.
2. Fizica particulelor a alunecat foarte rau in iluzie din cauza formalismului matematic care nu se suprapune realitatii. Matematica este un instrument construit pe anumite axiome, diferite de cele ale Universului, astfel incit prin matematica nu se poate descrie complet realitatea (daca cineva crede contrariul sa demonstreze). Din acest motiv s-a ajuns sa se creada (de exemplu) ca o particula are mase (energii) diferite in functie de sistemul de referinta, ceea ce pentru cineva cu mintea neinfectata este o aberatie (este ca si cum ai spune ca 1=2). Un corp nu se poate opune schimbarii starii lui de miscare (inertia) cu forte diferite in acelasi moment de timp, indiferent din ce sistem de referinta privim lucrurile.
Aici teoria lui Einstein are o problema majora: spune ca E=m*c^2 dar nu spune care e “masa de repaos”. Repaos in functie de ce? In acest Univers un corp
(particula) este in miscare, cu diferite viteze, fata de extrem de multe alte particule (corpuri). De exemplu un mar pe care il tinem noi in mina are viteza zero fata de cel care il tine in mina, viteza de citeva mii de km pe ora fata de luna (nu mai vorbim ce traiectorie descrie) si viteza luminii fata de fotonii care vin de la Soare.
Intrebare: avind in vedere ca masa “depinde de viteza”, conform teoriei lui Einstein, ce masa are pina la urma marul respectiv?. Aici e falia matematica in care a cazut foarte multa lume.
3. Ceea ce inteleg unii prin “stiinta” are probleme grave de principiu:
1. Nu s-a demonstrat ca legile Universului sint reproductibile oricind si oriunde (sint universale in spatiu si timp). Referitor la asta intrebati oamenii de stiinta cum se formeaza o picatura de ploaie intr-un nor. O sa vedeti ca in aceleasi conditii “atmosferice” (presiune, temperatura, umiditate) citeodata ploua citeodata nu ploua.
2. “Stiinta” se bazeaza pe faptul ca nu exista altceva in afara de aceasta lume materiala, FARA sa demonstreze asa ceva. Nu este de ajuns sa afirmi, trebuie sa si demonstrezi acest lucru.
3. Fizica opereaza cu notiuni “fundamentale” fara sa le defineasca. Nu au nici o idee unde este granita fundamental-nefudamental.
4. (Consecinta a punctului 3): La modul la care este definita stiinta, aceasta nu are nici o sansa sa determine ce este dincolo de “legile fundamentale”. Nu are
metoda de studiu si de abordare pentru ca exclude (FARA sa demonstreze) existenta a altceva decit aceasta lume materiala.
Bunul Dumnezeu sa ne lumineze mintile pentru a gasi Adevarul."
...si umila mea incercare de a gasi repere:
"Trebuiesc multe flotari logice pentru a schita cateva incercari de a ne apropia de adevar. Dar exista oare adevarul absolut? Iata o prima intrebare fundamentala a filosofiei care nu este decat o manipulare, o incercare de a ne arunca in deplina nesiguranta asupra valorii rationamentelor pe care le emitem si asupra existentei reperelor la care ne raportam. Pentru ca orice fiinta vie are nevoie de repere, incepand de la un animal salbatic care isi cunoaste limitele teritoriului functie de repere fizice pe care numai el le stie. In domeniul ideatic insa problema este mai complicata, reperele neputand fi altfel decat ideatice. Si atunci ajungem la valabilitatea si acceptabilitatea definitiilor pe care le utilizam, pentru ca ele fixeaza notiunile cu care operam. Cele mai mici variatii in continutul acestor notiuni schimba reperele si deci pozitia fata de un anume fenomen/eveniment. Se pot scrie volume intregi pe aceasta tema, dar voi incerca sa ma limitez la a raspunde sau nuanta cate ceva din consideratiile lui Eufrosin:
In primul rand, pentru a demonstra ca ceva este valabil in tot universul, trebuie sa ai posibilitatea sa verifici asa ceva oriunde in Univers. Cu alte cuvinte, a cere asa ceva inseamna a cere imposibilul. Mai mult, stiinta insisi admite ca exista zone in Univers in care legile fizicii nu mai opereaza as cum stim, si anume in jurul singularitatilor (gauri negre), unde continuumul spatiu-timp sufera deformari importante. Va amintiti de explicatiile privitoare la limita unui sir. de prin clasele de liceu? Limita este un punct spre care tindem, dar nu il atingem niciodata, existand in orice moment un epsilon diferit de zero care este distanta pana la acea limita. Cam acelasi lucru il postuleaza fizica relativ la singularitati, in interiorul carora se declara invinsa...Cu toate acestea, legile fizicii asa cum le stim aproximeaza satisfacator restul fenomenelor din univers...sa ne intelegem, nu Universul functioneaza asa pentru ca ar cunoaste aceste legi, noi numai incercam sa intelegem ceea ce ne inconjoara formalizand fenomenele prin notiuni la indemana care sa aiba maximum de generalitate.
Singularitatile reprezinta, totusi, niste exceptii de la regula - stiu, se va comenta ca regula trebuie sa fie universala, dar de unde stim ca in formularea matematica a unei legi fizice nu am uitat un parametru care in conditii normale este epsilon, iar in conditii de singularitate schimba fundamental rezultatul functiei matematice ce descrie fenomenul?
Nu pot fi de acord ca formalismul matematic nu se suprapune realitatii. As spune mai degraba ca, pentru comoditatea calculelor, oamenii incearca sa extraga din intreg un fenomen care, volens-nolens, este influentat de mediul inconjurator, aceasta fiind cauza reala pentru care formula matematica nu confirma rezultatele experimentale. Va amintiti "descoperirea" recenta a celor de la CERN, cum ca o particula a depasit viteza luminii? Fara a fi la curent cu pregatirea matematica a acestui experiment, ma intreb, or fi luat in considerare si faptul ca, la viteze apropiate de cea a luminii, spatiul se contracta si timpul se dilata? Nu cred, si as trage de aici concluzia - e adevarat, nu foarte fundamentata - ca aceste efecte nu au fost luate in considerare. Aceasta concluzie este insa coerenta cu ideea ca extragerea din intreg a unui fenomen nu duce neaparat la gasirea legitatilor carora li se supune. Mai mult, dupa gasirea relatiilor de incertitudine ale lui Heisenberg, fizicienii atomisti insisi recunosc ca nu pot anticipa pozitia in spatiu a unei particule...decat cu o anumita aproximatie. Si aici m-au pierdut; e ca si cum ai spune ca Pamantul se afla in sistemul solar, dar nu stii daca nu cumva s-a oprit la o cafea pe orbita lui Saturn...
Sunt de acord ca postularea existentei a doua valori energetice functie de sistemul de referinta este o tampenie care, numai pentru ca o accepta breasla fizicienilor, nu inseamna ca are si valoare de adevar. Valoarea energiei/masei este una singura si nu se raporteaza la nici un sistem de referinta spatio-temporal. As spune, ca pentru a iesi din aceasta dilema, un reper il poate oferi teoria biostructurala a regretatului acad. Eugen Macovschi (si, pentru a gadila coarda nationala a cititorilor acestui blog, trebuie sa spun ca teoria a fost emisa undeva la inceputul anilor '60 ai secolului trecut si a fost confirmata pe la sfarsitul anilor '90 de catre doi americani ce au utilizat un microscop de inalta rezolutie, americani premiati de altfel si cu premiul Nobel...avem si noi, romanii ceva prioritati, nu?) . Revin, spunand ca, in cadrul acestei teorii biostructurale, Macovschi postuleaza o organizare universala, pe mai multe paliere ierarhice, a materiei, biostructura fiind una din formele inferioare a structurarii materiei, cea ce permite viata. Peste acest nivel ierarhic, exista cel putin alte doua nivele de structurare, noesistructura - ce permite gandirea logica, si enisisstructura (citez din memorie, cerandu-mi scuze pentru eventualele erori), permitand un nivel superior gandirii umane...Nu vi se pare interesant ca unul din cei mai mari oameni de stiinta il postuleaza pe Dumnezeu? Stiu, voi provoca reactii adverse, dar Macovschi nu este singurul. Einstein si Heisenberg au ajuns profund religiosi, ca sa mentionez numai doua din cele mai cunoscute nume...
Si, in lumina celor expuse mai sus, nu vi se pare ca lipsa de popularizare de care se "bucura" opera lui Macovschi este coerenta cu lipsa de har divin a "cuceririlor" stiintifice ce ni se baga pe gat - sau, eventual, pe vene?"
sâmbătă, 13 august 2011
Deapre criza - sau sfarsitul lumii, asa cum o cunoastem
Asistam, ne place sau nu, la prohodul unei paradigme de inspiratie iudeo-masonica, numita statul capitalist. Bazarea acestuia pe valori non-umaniste a transformat "liberte, egalite, fraternite" intr-o minciuna de cea mai joasa speta, lacomia umana fiind singura modalitate de supravietuire intr-o lume ce a devenit neincapatoare pentru cei multi. Supra-aprecierea banului, transformarea acestuia in unic criteriu de estimare a valorii, a facut uitate valorile general umane, cele ce au stat la baza evolutiei societatii omenesti. Iar acum, acestea se razbuna, prin insasi inexistenta lor. Caci valoarea suprema a capitalismului - banul - impreuna cu trasatura umana intim legata de el - lacomia - contin in ele insele germenul sinuciderii. Simptomele le-am vazut inca acum doi ani, cand executivi de inalt rang americani mergeau sa-si ia pomana de la contribuabilul american cu avioanele personale...Exista solutii? As spune ca nu in afara acelor valori uniste pe care le-am mentionat. Nu este normal ca accesul la resurse pe care nu le-au creat alde Rothschild sa fie restrictionat pentru ceea ce cu dispret politicienii de azi numesc "poolime". Avem cu totii dreptul fundamental la o viata decenta, iar haiducia inversa practicata cu obstinatie de catre statul capitalist, prin transferarea resurselor financiare de la creatorii de valori in plan fizic la "gestionarii financiari", nu mai poate fi sustinuta, pentru ca s-a ajuns la momentul in care resursele nu le mai ajung nici acestora. Toata lumea vrea mai mult, fara a estima valoarea sociala a activitatii sale. Este, poate, si o criza a lipsei de criterii, ori a volatilitatii etaloanelor.
Revenind putin, plata celor multi pentru a nu face nimic este o mostra crasa de proasta gestiune a resursei umane. Cea mai ieftina resursa de pe planeta este inteligenta umana, dar este creatoare de plusvalori imense. Ca atare, compromisul facut prin inventarea statului asistential este contraproductiv. O solutie s-ar intrevedea, pe termen lung: o noua paradigma a selectiei sociale, bazata pe valoarea intrinseca a individului, rezultata din accesul universal la educatie. Aceasta, urmata de investitiile in stiinta si cercetare, care vor absorbi forta de munca inalt calificata si vor duce la o competitie reala, dusa de aceasta data in folosul intregii planete.
Revenind putin, plata celor multi pentru a nu face nimic este o mostra crasa de proasta gestiune a resursei umane. Cea mai ieftina resursa de pe planeta este inteligenta umana, dar este creatoare de plusvalori imense. Ca atare, compromisul facut prin inventarea statului asistential este contraproductiv. O solutie s-ar intrevedea, pe termen lung: o noua paradigma a selectiei sociale, bazata pe valoarea intrinseca a individului, rezultata din accesul universal la educatie. Aceasta, urmata de investitiile in stiinta si cercetare, care vor absorbi forta de munca inalt calificata si vor duce la o competitie reala, dusa de aceasta data in folosul intregii planete.
duminică, 3 iulie 2011
Despre asigurari
Ce e asigurarili si ce vrea ele: zic baietii care ne sufoca cu incercarile lor de a ne arata drobul de sare ca o asigurare ne protejeaza impotriva evenimentelor intamplatoare si defavorabile noua, punand la dispozitie resursele cu care, dupa producerea evenimentului, sa ne putem relua viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...Asa sa fie? Hai sa analizam cateva din aspectele acestei activitati.
In primul rand, sa aratam ca asiguratorii protejeaza impotriva a tot ce provoaca o paguba, reala sau nu, subiectiva sau nu. Se asigura fundul lui J.Lo, picioarele lui Beckham, gleznele lui Zidane, coardele vocale ale lui Domingo, etc. Chiar sa nu mai existe nici o limita? E drept ca posesorii organelor respective le considera elemente esentiale ale carierelor lor, si, in consecinta, scule fundamentale ale meseriei care le aduce venituri, fiind dispusi ca, in conditiile unor disponibilitati momentane de bani, sa incerce a-si furniza un venit sigur la apusul si dupa finalul carierei. Nimic mai firesc in gandirea acestor oameni. Numai ca, daca la semnarea contractului de asigurare si incasarea primei toate sunt in regula, la eventuala plata a despagubirii incep problemele. Armate de detectivi se vor chinui sa arate ca functia asigurata a fost utilizata gresit, ca ceea ce s-a distrus este pentru ca asiguratul nu a avut suficienta grija, etc. etc. Finalul? Suma asigurata nu este platita, sau este platita partial, si dupa demersuri care fac sa treaca ani, doar-doar te lipsesti. Exemple? Sunt langa noi:
Sa luam de exemplu, vestitul RCA, obligatoriu a fi platit de fiecare posesor auto. Cati dintre noi nu au trebuit sa plateasca din buzunar reparatiile pe care asiguratorul nu le plateste, pentru ca "piesa se poate repara", sau era deja uzata. Au inventat in acest sens si denumirea de "fransiza", care le da voie ca, pentru o prima ceva mai scazuta, sa plateasca despagubiri substantial reduse...Stop! pai, cum vine? cum ramane cu scopul fundamental al asigurarilor, acela de a-l pune pe pagubit in situatia anterioara producerii evenimentului nedorit? Nu mai respectam ratiunea fundamentala de a exista a produsului care se cheama asigurare, si anume de a-l compensa pe biata victima a evenimentului, de a-l repune in situatia anterioara. Asta nu mai conteaza, insa, pentru ca primele s-au incasat...Ceea ce ne duce la o alta intrebare, retorica: Ar trebui ca societatile de asigurare sa faca profit? Este moral profitul facut de societatile de asigurare?
Pai, sa vedem: Zic societatile de asigurare ca la baza activitatii lor sta principiul solidaritatii, platitorii de prime asociindu-se pentru a compensa, prin primele platite in cuprinsul unei perioade de timp, pagubele produse celor - putini la numar - care, in acea perioada, devin victime ale evenimentelor asigurate. In cazul in care suma platilor pe o anumita perioada de timp este mai mare decat suma primelor incasate, primele se ajusteaza in sus. Daca, insa, sumele platite sunt mai mici, sumele se ajusteaza tot in sus...pai, asta seamana a modalitate de a spolia cetateanul cu sprijinul statului. De ce ar trebui sa incaseze actionarii firmelor de asigurare dividende de la platitorii de prime de asigurare? Care este utilitatea sociala a activitatii lor? Ce au investit ei in aceasta activitate, in afara de un contract tip? De ce trebuie ca activitatea de asigurari sa faca profit? Ea este, fundamental, un aspect al solidaritatii sociale. A transforma asa ceva in profit este pur si simplu imoral. Vor fi, evident, multi care vor spune ca niciodata nu se va estima asa de corect valoarea primei in asa fel incat sa se acopere exact cheltuielile. Foarte bine, nu impiedica nimeni crearea unor fonduri de rezerva care sa fie folosite tot in vederea despagubirilor, sau a unor investitii care sa micsoreze probabilitatea evenimentelor nedorite si, pe cale de consecinta, sa scada valoarea primelor de asigurare platite. Voi reveni cu alte aspecte particulare, precum pensiile private, asigurarile de viata cu componenta investitionala, si alte modalitati de inselare a fraierilor.
In primul rand, sa aratam ca asiguratorii protejeaza impotriva a tot ce provoaca o paguba, reala sau nu, subiectiva sau nu. Se asigura fundul lui J.Lo, picioarele lui Beckham, gleznele lui Zidane, coardele vocale ale lui Domingo, etc. Chiar sa nu mai existe nici o limita? E drept ca posesorii organelor respective le considera elemente esentiale ale carierelor lor, si, in consecinta, scule fundamentale ale meseriei care le aduce venituri, fiind dispusi ca, in conditiile unor disponibilitati momentane de bani, sa incerce a-si furniza un venit sigur la apusul si dupa finalul carierei. Nimic mai firesc in gandirea acestor oameni. Numai ca, daca la semnarea contractului de asigurare si incasarea primei toate sunt in regula, la eventuala plata a despagubirii incep problemele. Armate de detectivi se vor chinui sa arate ca functia asigurata a fost utilizata gresit, ca ceea ce s-a distrus este pentru ca asiguratul nu a avut suficienta grija, etc. etc. Finalul? Suma asigurata nu este platita, sau este platita partial, si dupa demersuri care fac sa treaca ani, doar-doar te lipsesti. Exemple? Sunt langa noi:
Sa luam de exemplu, vestitul RCA, obligatoriu a fi platit de fiecare posesor auto. Cati dintre noi nu au trebuit sa plateasca din buzunar reparatiile pe care asiguratorul nu le plateste, pentru ca "piesa se poate repara", sau era deja uzata. Au inventat in acest sens si denumirea de "fransiza", care le da voie ca, pentru o prima ceva mai scazuta, sa plateasca despagubiri substantial reduse...Stop! pai, cum vine? cum ramane cu scopul fundamental al asigurarilor, acela de a-l pune pe pagubit in situatia anterioara producerii evenimentului nedorit? Nu mai respectam ratiunea fundamentala de a exista a produsului care se cheama asigurare, si anume de a-l compensa pe biata victima a evenimentului, de a-l repune in situatia anterioara. Asta nu mai conteaza, insa, pentru ca primele s-au incasat...Ceea ce ne duce la o alta intrebare, retorica: Ar trebui ca societatile de asigurare sa faca profit? Este moral profitul facut de societatile de asigurare?
Pai, sa vedem: Zic societatile de asigurare ca la baza activitatii lor sta principiul solidaritatii, platitorii de prime asociindu-se pentru a compensa, prin primele platite in cuprinsul unei perioade de timp, pagubele produse celor - putini la numar - care, in acea perioada, devin victime ale evenimentelor asigurate. In cazul in care suma platilor pe o anumita perioada de timp este mai mare decat suma primelor incasate, primele se ajusteaza in sus. Daca, insa, sumele platite sunt mai mici, sumele se ajusteaza tot in sus...pai, asta seamana a modalitate de a spolia cetateanul cu sprijinul statului. De ce ar trebui sa incaseze actionarii firmelor de asigurare dividende de la platitorii de prime de asigurare? Care este utilitatea sociala a activitatii lor? Ce au investit ei in aceasta activitate, in afara de un contract tip? De ce trebuie ca activitatea de asigurari sa faca profit? Ea este, fundamental, un aspect al solidaritatii sociale. A transforma asa ceva in profit este pur si simplu imoral. Vor fi, evident, multi care vor spune ca niciodata nu se va estima asa de corect valoarea primei in asa fel incat sa se acopere exact cheltuielile. Foarte bine, nu impiedica nimeni crearea unor fonduri de rezerva care sa fie folosite tot in vederea despagubirilor, sau a unor investitii care sa micsoreze probabilitatea evenimentelor nedorite si, pe cale de consecinta, sa scada valoarea primelor de asigurare platite. Voi reveni cu alte aspecte particulare, precum pensiile private, asigurarile de viata cu componenta investitionala, si alte modalitati de inselare a fraierilor.
duminică, 27 februarie 2011
Un alt punct de vedere
De vreo doi ani incoace se inghesuie toti specialistii in Economie sa ne explice ce si cum in problema crizei economice mondiale. Dincolo de intrebarea, legitima, "ce legatura este intre economia de piata - prin definitie necontrolabila si supusa subiectivismului...subiectilor ei activi si pasivi - si o stiinta, avand regulile si legile ei stabile", trebuie remarcat ca discutia ocoleste cu obstinatie esenta lucrurilor.
Dupa toate regulile economice, cantitatea de moneda in circulatie la un moment dat trebuie sa fie egala cu cantitatea de bunuri si servicii aflate in circulatie la un moment dat. Nerespectarea acestei egalitati duce la instabilitatea valorii banilor, adica exact a etalonului de referinta al valorii, ceea ce, mai departe, nu inseamna decat ca banii isi pierd functia lor esentiala, cea pentru care au fost creati. Din acel moment, suntem in deplina necunostinta de cauza asupra fenomenului economic, pentru simplul fapt ca etalonul de masurare a fenomenului este nu numai alterat, dar si...variabil, adica nu mai este un etalon. Consecinta directa: orice se poate sustine, se poate argumenta, fara a ridica probleme de coerenta.
O singura intrebare se ridica, in acest caz: Isi mai pastreaza Economia caracterul de stiinta economica? sau devine doar un fel de observare a reactiilor subiective ale marilor jucatori economici - adica un fel de Cronica hormonalo-financiara a timpului?
Dupa toate regulile economice, cantitatea de moneda in circulatie la un moment dat trebuie sa fie egala cu cantitatea de bunuri si servicii aflate in circulatie la un moment dat. Nerespectarea acestei egalitati duce la instabilitatea valorii banilor, adica exact a etalonului de referinta al valorii, ceea ce, mai departe, nu inseamna decat ca banii isi pierd functia lor esentiala, cea pentru care au fost creati. Din acel moment, suntem in deplina necunostinta de cauza asupra fenomenului economic, pentru simplul fapt ca etalonul de masurare a fenomenului este nu numai alterat, dar si...variabil, adica nu mai este un etalon. Consecinta directa: orice se poate sustine, se poate argumenta, fara a ridica probleme de coerenta.
O singura intrebare se ridica, in acest caz: Isi mai pastreaza Economia caracterul de stiinta economica? sau devine doar un fel de observare a reactiilor subiective ale marilor jucatori economici - adica un fel de Cronica hormonalo-financiara a timpului?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)