De căteva săptămâni bune tensiunea din golful Omanului rămâne constantă, SUA presând permanent Iranul pentru a ceda și accepta variantele impuse de ei. Negocierile se poartă aproape neîntrerupt, la acest moment ministrul iranian de Externe spunând că are în curs de finalizare un document care va răspunde îngrijorărilor americano-israeliene. În acest timp, americanii au trimis deja în zonă un al doilea portavion, USS Gerald Ford, dublând practic puterea de foc disponibilă în zonă, și pe cea aeriană. Ceea ce, deja, ridică întrebarea de ce analiștii Pentagonului s-au simțit neconfortabil cu prezența unui singur portavion. Încerc aici, cu riscul evident legat de imposibilitatea de verifica 100% informațiile strict militare, să vă ofer o sinteză asupra siuației din zonă.
Iranul nu e chiar fiul ploii, are în curs colaborări cu Rusia și China care merg mult dincolo de simplele aspecte comerciale. Vorbim aici de sprijin logistic, colaborări în știință și tehnologie, pe care Iranul le are la dispoziție pentru a-și întări capacitatea de apărare. Iată și câteva elemente:
- În cursul ultimelor exerciții NATO din Marea Baltică, bateriile S 500 rusești au identificat și localizat cam toate semnăturile avioanelor F35 stealth americane, luîndu-le în...cătare. Rușii s-au și lăudat cu această performanță, furnizând și date tehnice relativ la modul de operare, anume folosirea de radare cu multiple plaje de frecvență, plus integrarea semnăturilor obținute pe fiecare plajă folosind AI. În plus, au anunțat că sistemul este deja comunicat partenerilor lor, Iranul și China. Cât e presiune psihologică pentru răcorirea ambițiilor americane și cât e real, e imposibil de estimat. Ceea ce se știe este că deja în Iran se află un număr semnificativ de radare de producție chinezească ce operează în multiple game de frecvență, capabile deci să detecteze F35, anulând astfel avantajul strategic principal pe care dezvoltarea acestor avioane l-a avut prin însăși tema de proiect. Ceea ce, în analizele Pentagonului , se traduce în diferența dintre un număr minor de avioane doborâte, și acelea mai degrabă întâmplător, și pierderi semnificative, la fiecare raid. Nu mai vorbim de transformarea programului de dezvoltare a F35, pe care s-au cheltuit cam 1700 miliarde de dolari, în pierderi...
- Iranul a renunțat la folosirea sateliților americani, comunicațiile și toate celelalte facilități necesare fiind asigurate deja de sateliți al Chinei. Inclusiv cele legate de imaginile captate de pe orbită privind mișcările navelor și cele din bazele americane din zonă. În acest fel, Iranul nu va mai fi paralizat din lipsă de informație, având acces la informație și monitorizare în timp real a tot ceea ce se întâmplă.
- Cea mai rea veste este scăparea în spațiul public a unui raport care arată subestimarea grosolană a numărului de rachete iraniene disponibile pentru a răspunde unui eventual atac. Din ceea ce se spune, Iranul dispune de cam 3500 de rachete, în diverse categorii, și nu numărul pe care mainstream media îl vehiculează, de 300-500...
Prima categorie - 2000 de rachete cu rază mică, între 300 km și 1000 km, Fatah 110, Zolfaghar și Dezful. Toate aflate pe lansatoare mobile, capabile să atingă orice țintă din UAE, Qatar, Irak, Kuwait
A doua categorie, 800 de rachete cu rază medie, între 1000 și 2000 km, Shahab3, Ghadr, Emad, capabile să lovească Israel, Arabia Saudită, precum și activele navale americane din Golf.
A treia categorie, 500 rachete cu rază intermediară, balistice, Khoramshahr, Haj Khasem și Paveh, capabile să lovească baze americane din Europa .
A patra categorie, 200 de rachete hipersonice Fatah, Kheibar Shekan, precum și un număr de rachete desemnate doar alfanumeric, pe care Iranul nu le-a dezvăluit niciodată.
Ceea ce nu se mai spune e că producția de combustibil solid pentru rachete a Iranului a crescut de 4 ori față de 2019. Și că întreaga arhitectură de apărare a americanilor în zonă se bazează pe o estimare de 500 de rachete iraniene...Adică vorbim de 9 baterii Patriot, fiecare cu 16 rachete gata de a fi trimise, plus capabilități de reîncărcare aflate în apropiere de cam 200 de rachete.
Vreți să înțelegeți de ce ezită Pentagonul? E Aritmetică, 344 rachete interceptoare, contra a câteva mii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu