Iată că și secăturile au vorbe de duh! Se verifică din nou vorba că „Dumnezeu lucrează pe căi necunoscute nouă”. Într-un acces de demagogie ipocritissimă, suspensorul, ¦pardon, suspendatul președinte a scos o expresie memorabilă: „Să aveți grijă de țara asta!”. Nu avem de unde ști la ce anume se gândea prezidentul în această privință, dacă se gândea într-adevăr la ceva. De aceea, încerc să schițez cam ce ar putea însemna asta în spiritul tradiției românești:
– Să avem grijă de resursele noastre naturale și să le exploatăm rațional și în folosul nostru, nu spre înmulțirea capitalului străin, care se înmulțește oricum dintr-o apăsare de tastatură. Asta înseamnă producție și export de produse cu valoare adăugată mare, înglobând multă inteligență, și grijă de a nu secătui aceste resurse.
– Să avem grijă de bătrânii noștri, lăsându-i să se bucure de posibilități decente de a trăi și îngriji sănătatea, după o viață de muncă. Să nu uităm a folosi înțelepciunea dobândită de ei, aceasta dându-le și lor un alt sens vieții, iar nouă avantajul de a nu le repeta greșelile.
– Să avem grijă de înțelepții noștri de toate vârstele, asigurându-le posibilitatea de a-și aduce contribuția la binele comun, prin folosirea rezultatelor muncii lor, și răsplătirea rezonabilă a acestora, care să asigure posibilități de trai decent și motivația de a dezvolta aceste rezultate.
– Să avem grijă de tinerii noștri, asigurându-le posibilități de instruire corespunzătoare și o grilă de selecție pe criterii obiective de performanță, ca bază pentru evoluția pozitivă a viitoarelor generații. Să le respectăm dascălii, răsplătind generos performanțele pe care harul lor didactic le fac posibile.
– Să avem grijă de cei ce ne îngrijesc sănătatea, ajutându-i că, atunci când ne tratează, să nu fie cu gândul că nu și-au plătit abonamentul la tramvai ori întreținerea pe luna trecută. Să le punem la dispoziție materiale care să nu-i pună să se „descurce” cu ce au la îndemână, ajungând să-și urască meseria pe care și-au ales-o.
– Să avem grijă să nu irosim ceea ce ne-a dat Dumnezeu, folosind corespunzător rodul pământului și ajutându-i pe cei ce-l pregătesc să nu fie ruinați de importuri ce nu aduc decât evaziune fiscală și mancare proastă.
– Să avem grijă, ca „Tara nu e a mea, nu este a voastră, ci este a urmașilor noștri, și a urmașilor urmașilor noștri, în veci!”, și avem datoria să le-o lăsăm cel puțin la fel de frumoasă și bună precum am preluat-o de la părinții noștri.
Și, nu cel mai puțin important, să știm că toate acestea nu se vor putea fără smerenie și credința în Dumnezeu Bunul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu