In primul rand, nu stim prea bine ce este CSM. Legea de organizare si functionare a CSM nu ne spune decat ca CSM este garantul independentei Justitiei. Nu sufla insa o vorbulita in legatura cu statutul acestei…nu stiu cum sa-i spun – institutie, asociatie, fundatie, asociatie profesionala… – caci cap 1 din aceasta lege spune:
“Art. 1 – (1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se supune în activitatea sa numai legii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii răspund în faţa judecătorilor şi procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului.
Art. 2 – Consiliul Superior al Magistraturii are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.”
Pai, ce sa intelegem din aceasta definitie? Caci, orice definitie are gen proxim si diferenta specifica. Ori, singura diferenta specifica este ca CSM este garantul independentei justitiei. In rest, cam tot ce misca in tara asta – asociatie de drept privat, institutie, firma, persoana fizica, pot sa se inscrie in genul proxim mentionat in lege – adica sunt independente, se supun legii si, unele, mai au si personalitate juridica. Revin si intreb: Ce este CSM? Institutie a statului roman, asociatie de drept privat, CE?
Dar sa mergem mai departe si vedem ca tot in acea lege, la art 23, alin 1, este mentionat “Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca organ cu activitate permanentă”.
Aflam deci ca CSM este un organ – probabil al statului, ca nu se precizeaza… Eu ma intreb, chiar nu se sesizeaza nimeni ca textul legii de functionare CSM este o gluma proasta? Ne asumam asadar ca CSM este o institutie a statului, numai ca, ce ne facem mai departe, caci, din cei 19 membri, 14 (9 judecatori si 5 procurori) sunt alesi de adunarile generale ale judecatorilor si procurorilor, 2 sunt alesi de Senat, iar ceilalti trei sunt membri de drept (Ministrul justitiei, Presedintele ICCJ si Procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ).
Adica, majoritatea membrilor CSM sunt alesi de catre corpul profesional, transformand aceasta institutie intr-un fel de Colegiu al Medicilor,
gata sa acopere prin diverse interpretari ale legii orice magarie pe care Justitia romana o comite.
Bun, se va spune, sa le acordam incredere, numai ca un principiu managerial spune ca cel ce executa nu este cel ce controleaza, motiv pentru care, in orice firma, controlul de calitate este subordonat direct directorului general, fiind independent de productie.
Asadar, cine ne protejeaza impotriva abuzurilor Justitiei? Cine are interesul net ca Justitia sa se supuna efectiv legii, in asa fel incat cetateanul sa fie aparat? Sa fie clar, nu aduc acuze generice ori fac procese de intentie! Constat numai ca, structural, legea de functionare a CSM nu satisface insasi ratiunea de a fi a CSM, pentru simplul fapt ca cei de acolo sunt alesi de catre cei pe care urmeaza sa-i controleze, si sa le supervizeze carierele… Vi se pare normal?
Revin si ma intreb: Este normal, in aceste conditii, ca sefii institutiilor ce se pot juca cum vor cu libertatea cetatenilor romani sa fie numiti de aceasta institutie? Politicienii romani sunt datori cu explicatii si clarificari care sa aiba si forta juridica. Nu ca ar fi singurul capitol la care sunt datori…
Ca sa nu se spuna ca intrebarile mele sunt prea neclare, incerc sa sintetizez aici:
– Cum se asigura cetateanul roman platitor de impozite ca Justitia nu se va transforma intr-un club inchis, elitist, si, in ultima instanta, intr-o coterie politica? Primele semne se vad deja: Priviti cum arata subiectele de admitere la Institutul National al Magistraturii si veti constata singuri ca scapa cine… poate!
– De ce sunt exclusi din ecuatie exact cei ce au un rol in administrarea actului de justitie, adica avocatii, cei mai in masura sa observe si sa cenzureze eventualele abuzuri?
Revazand legea 317, am mai descoperit o mostra delicioasa de folosire a limbii romane in doua sensuri:
– art 23 alin 2: “Membrii Consiliului Superior al Magistraturii desfăşoară activitate permanentă”
– art 23 alin 3: “…Judecătorii şi procurorii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii îşi suspendă activitatea de judecător, respectiv de procuror, referitoare la prezenţa judecătorilor în complete de judecată, respectiv efectuarea actelor de urmărire penală de către procurori.”
– art. 23, alin 4: “Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi pot opta pentru suspendarea activităţii de judecător sau procuror pentru perioada rămasă până la terminarea mandatului”
Pai, hotarati-va, oameni buni! Daca se exercita activitate permanenta, cand mai au timp magistratii sa isi continue activitatea de procuror/judecator? Si, ori “isi suspenda activitatea” (dispozitie imperativa), ori “pot opta” (dispozitie supletiva).
Concluzia? Exista multe deseuri in Romania. Unele din ele, publicate in Monitorul Oficial…Cum ramane, insa, stimati politicieni, cu principiul “poluatorul plateste”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu