De ce carcotas? Pentru ca, vorba lui Descartes, "cuget, deci exist". E un fel de psihologie inversa in asta. Ca sa exist, trebuie sa cuget, sa-mi pun intrebari, sa chestionez tot ceea ce se intampla in mediul inconjurator. Fie el natural, politic, ori "whatever" (scuze, maestre Pruteanu!). Unii ar zice ca e pierdere de timp. Sigur, insa, nu! daca tot acest efort de evaluare duce la o intelegere mai corecta a ceea ce se intampla, tot acest demers se inscrie intr-o metoda stiintifica de cunoastere, si poate gasi metode mai eficiente de actiune in vederea corectarii a ceea ce este rau. De ce imi pasa? Pentru ca suntem, in opinia mea, responsabili de ceea ce se intampla cu noi. Inactiunea nu reprezinta decat alegerea de a nu face nimic, iar in acest caz nu avem dreptul de a ne plange, insemnand ca ne asumam pozitia de subiecte si nu obiecte ale actiunii sociale. E avantajos? Cu siguranta, nu! Cere un deosebit efort intelectual si nervos, si nu aduce bani. In fond, e o problema de ierarhie a valorilor: Consider ca utilitatea sociala a individului aduce o satisfactie mult mai importanta decat simplul castig material. iar, dupa o anumita varsta incepi sa te gandesti ca, intr-adevar, esti ceea ce ai creat, si nu ceea ce ai acumulat.