Asistam, ne place sau nu, la prohodul unei paradigme de inspiratie iudeo-masonica, numita statul capitalist. Bazarea acestuia pe valori non-umaniste a transformat "liberte, egalite, fraternite" intr-o minciuna de cea mai joasa speta, lacomia umana fiind singura modalitate de supravietuire intr-o lume ce a devenit neincapatoare pentru cei multi. Supra-aprecierea banului, transformarea acestuia in unic criteriu de estimare a valorii, a facut uitate valorile general umane, cele ce au stat la baza evolutiei societatii omenesti. Iar acum, acestea se razbuna, prin insasi inexistenta lor. Caci valoarea suprema a capitalismului - banul - impreuna cu trasatura umana intim legata de el - lacomia - contin in ele insele germenul sinuciderii. Simptomele le-am vazut inca acum doi ani, cand executivi de inalt rang americani mergeau sa-si ia pomana de la contribuabilul american cu avioanele personale...Exista solutii? As spune ca nu in afara acelor valori uniste pe care le-am mentionat. Nu este normal ca accesul la resurse pe care nu le-au creat alde Rothschild sa fie restrictionat pentru ceea ce cu dispret politicienii de azi numesc "poolime". Avem cu totii dreptul fundamental la o viata decenta, iar haiducia inversa practicata cu obstinatie de catre statul capitalist, prin transferarea resurselor financiare de la creatorii de valori in plan fizic la "gestionarii financiari", nu mai poate fi sustinuta, pentru ca s-a ajuns la momentul in care resursele nu le mai ajung nici acestora. Toata lumea vrea mai mult, fara a estima valoarea sociala a activitatii sale. Este, poate, si o criza a lipsei de criterii, ori a volatilitatii etaloanelor.
Revenind putin, plata celor multi pentru a nu face nimic este o mostra crasa de proasta gestiune a resursei umane. Cea mai ieftina resursa de pe planeta este inteligenta umana, dar este creatoare de plusvalori imense. Ca atare, compromisul facut prin inventarea statului asistential este contraproductiv. O solutie s-ar intrevedea, pe termen lung: o noua paradigma a selectiei sociale, bazata pe valoarea intrinseca a individului, rezultata din accesul universal la educatie. Aceasta, urmata de investitiile in stiinta si cercetare, care vor absorbi forta de munca inalt calificata si vor duce la o competitie reala, dusa de aceasta data in folosul intregii planete.
sâmbătă, 13 august 2011
duminică, 3 iulie 2011
Despre asigurari
Ce e asigurarili si ce vrea ele: zic baietii care ne sufoca cu incercarile lor de a ne arata drobul de sare ca o asigurare ne protejeaza impotriva evenimentelor intamplatoare si defavorabile noua, punand la dispozitie resursele cu care, dupa producerea evenimentului, sa ne putem relua viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...Asa sa fie? Hai sa analizam cateva din aspectele acestei activitati.
In primul rand, sa aratam ca asiguratorii protejeaza impotriva a tot ce provoaca o paguba, reala sau nu, subiectiva sau nu. Se asigura fundul lui J.Lo, picioarele lui Beckham, gleznele lui Zidane, coardele vocale ale lui Domingo, etc. Chiar sa nu mai existe nici o limita? E drept ca posesorii organelor respective le considera elemente esentiale ale carierelor lor, si, in consecinta, scule fundamentale ale meseriei care le aduce venituri, fiind dispusi ca, in conditiile unor disponibilitati momentane de bani, sa incerce a-si furniza un venit sigur la apusul si dupa finalul carierei. Nimic mai firesc in gandirea acestor oameni. Numai ca, daca la semnarea contractului de asigurare si incasarea primei toate sunt in regula, la eventuala plata a despagubirii incep problemele. Armate de detectivi se vor chinui sa arate ca functia asigurata a fost utilizata gresit, ca ceea ce s-a distrus este pentru ca asiguratul nu a avut suficienta grija, etc. etc. Finalul? Suma asigurata nu este platita, sau este platita partial, si dupa demersuri care fac sa treaca ani, doar-doar te lipsesti. Exemple? Sunt langa noi:
Sa luam de exemplu, vestitul RCA, obligatoriu a fi platit de fiecare posesor auto. Cati dintre noi nu au trebuit sa plateasca din buzunar reparatiile pe care asiguratorul nu le plateste, pentru ca "piesa se poate repara", sau era deja uzata. Au inventat in acest sens si denumirea de "fransiza", care le da voie ca, pentru o prima ceva mai scazuta, sa plateasca despagubiri substantial reduse...Stop! pai, cum vine? cum ramane cu scopul fundamental al asigurarilor, acela de a-l pune pe pagubit in situatia anterioara producerii evenimentului nedorit? Nu mai respectam ratiunea fundamentala de a exista a produsului care se cheama asigurare, si anume de a-l compensa pe biata victima a evenimentului, de a-l repune in situatia anterioara. Asta nu mai conteaza, insa, pentru ca primele s-au incasat...Ceea ce ne duce la o alta intrebare, retorica: Ar trebui ca societatile de asigurare sa faca profit? Este moral profitul facut de societatile de asigurare?
Pai, sa vedem: Zic societatile de asigurare ca la baza activitatii lor sta principiul solidaritatii, platitorii de prime asociindu-se pentru a compensa, prin primele platite in cuprinsul unei perioade de timp, pagubele produse celor - putini la numar - care, in acea perioada, devin victime ale evenimentelor asigurate. In cazul in care suma platilor pe o anumita perioada de timp este mai mare decat suma primelor incasate, primele se ajusteaza in sus. Daca, insa, sumele platite sunt mai mici, sumele se ajusteaza tot in sus...pai, asta seamana a modalitate de a spolia cetateanul cu sprijinul statului. De ce ar trebui sa incaseze actionarii firmelor de asigurare dividende de la platitorii de prime de asigurare? Care este utilitatea sociala a activitatii lor? Ce au investit ei in aceasta activitate, in afara de un contract tip? De ce trebuie ca activitatea de asigurari sa faca profit? Ea este, fundamental, un aspect al solidaritatii sociale. A transforma asa ceva in profit este pur si simplu imoral. Vor fi, evident, multi care vor spune ca niciodata nu se va estima asa de corect valoarea primei in asa fel incat sa se acopere exact cheltuielile. Foarte bine, nu impiedica nimeni crearea unor fonduri de rezerva care sa fie folosite tot in vederea despagubirilor, sau a unor investitii care sa micsoreze probabilitatea evenimentelor nedorite si, pe cale de consecinta, sa scada valoarea primelor de asigurare platite. Voi reveni cu alte aspecte particulare, precum pensiile private, asigurarile de viata cu componenta investitionala, si alte modalitati de inselare a fraierilor.
In primul rand, sa aratam ca asiguratorii protejeaza impotriva a tot ce provoaca o paguba, reala sau nu, subiectiva sau nu. Se asigura fundul lui J.Lo, picioarele lui Beckham, gleznele lui Zidane, coardele vocale ale lui Domingo, etc. Chiar sa nu mai existe nici o limita? E drept ca posesorii organelor respective le considera elemente esentiale ale carierelor lor, si, in consecinta, scule fundamentale ale meseriei care le aduce venituri, fiind dispusi ca, in conditiile unor disponibilitati momentane de bani, sa incerce a-si furniza un venit sigur la apusul si dupa finalul carierei. Nimic mai firesc in gandirea acestor oameni. Numai ca, daca la semnarea contractului de asigurare si incasarea primei toate sunt in regula, la eventuala plata a despagubirii incep problemele. Armate de detectivi se vor chinui sa arate ca functia asigurata a fost utilizata gresit, ca ceea ce s-a distrus este pentru ca asiguratul nu a avut suficienta grija, etc. etc. Finalul? Suma asigurata nu este platita, sau este platita partial, si dupa demersuri care fac sa treaca ani, doar-doar te lipsesti. Exemple? Sunt langa noi:
Sa luam de exemplu, vestitul RCA, obligatoriu a fi platit de fiecare posesor auto. Cati dintre noi nu au trebuit sa plateasca din buzunar reparatiile pe care asiguratorul nu le plateste, pentru ca "piesa se poate repara", sau era deja uzata. Au inventat in acest sens si denumirea de "fransiza", care le da voie ca, pentru o prima ceva mai scazuta, sa plateasca despagubiri substantial reduse...Stop! pai, cum vine? cum ramane cu scopul fundamental al asigurarilor, acela de a-l pune pe pagubit in situatia anterioara producerii evenimentului nedorit? Nu mai respectam ratiunea fundamentala de a exista a produsului care se cheama asigurare, si anume de a-l compensa pe biata victima a evenimentului, de a-l repune in situatia anterioara. Asta nu mai conteaza, insa, pentru ca primele s-au incasat...Ceea ce ne duce la o alta intrebare, retorica: Ar trebui ca societatile de asigurare sa faca profit? Este moral profitul facut de societatile de asigurare?
Pai, sa vedem: Zic societatile de asigurare ca la baza activitatii lor sta principiul solidaritatii, platitorii de prime asociindu-se pentru a compensa, prin primele platite in cuprinsul unei perioade de timp, pagubele produse celor - putini la numar - care, in acea perioada, devin victime ale evenimentelor asigurate. In cazul in care suma platilor pe o anumita perioada de timp este mai mare decat suma primelor incasate, primele se ajusteaza in sus. Daca, insa, sumele platite sunt mai mici, sumele se ajusteaza tot in sus...pai, asta seamana a modalitate de a spolia cetateanul cu sprijinul statului. De ce ar trebui sa incaseze actionarii firmelor de asigurare dividende de la platitorii de prime de asigurare? Care este utilitatea sociala a activitatii lor? Ce au investit ei in aceasta activitate, in afara de un contract tip? De ce trebuie ca activitatea de asigurari sa faca profit? Ea este, fundamental, un aspect al solidaritatii sociale. A transforma asa ceva in profit este pur si simplu imoral. Vor fi, evident, multi care vor spune ca niciodata nu se va estima asa de corect valoarea primei in asa fel incat sa se acopere exact cheltuielile. Foarte bine, nu impiedica nimeni crearea unor fonduri de rezerva care sa fie folosite tot in vederea despagubirilor, sau a unor investitii care sa micsoreze probabilitatea evenimentelor nedorite si, pe cale de consecinta, sa scada valoarea primelor de asigurare platite. Voi reveni cu alte aspecte particulare, precum pensiile private, asigurarile de viata cu componenta investitionala, si alte modalitati de inselare a fraierilor.
duminică, 27 februarie 2011
Un alt punct de vedere
De vreo doi ani incoace se inghesuie toti specialistii in Economie sa ne explice ce si cum in problema crizei economice mondiale. Dincolo de intrebarea, legitima, "ce legatura este intre economia de piata - prin definitie necontrolabila si supusa subiectivismului...subiectilor ei activi si pasivi - si o stiinta, avand regulile si legile ei stabile", trebuie remarcat ca discutia ocoleste cu obstinatie esenta lucrurilor.
Dupa toate regulile economice, cantitatea de moneda in circulatie la un moment dat trebuie sa fie egala cu cantitatea de bunuri si servicii aflate in circulatie la un moment dat. Nerespectarea acestei egalitati duce la instabilitatea valorii banilor, adica exact a etalonului de referinta al valorii, ceea ce, mai departe, nu inseamna decat ca banii isi pierd functia lor esentiala, cea pentru care au fost creati. Din acel moment, suntem in deplina necunostinta de cauza asupra fenomenului economic, pentru simplul fapt ca etalonul de masurare a fenomenului este nu numai alterat, dar si...variabil, adica nu mai este un etalon. Consecinta directa: orice se poate sustine, se poate argumenta, fara a ridica probleme de coerenta.
O singura intrebare se ridica, in acest caz: Isi mai pastreaza Economia caracterul de stiinta economica? sau devine doar un fel de observare a reactiilor subiective ale marilor jucatori economici - adica un fel de Cronica hormonalo-financiara a timpului?
Dupa toate regulile economice, cantitatea de moneda in circulatie la un moment dat trebuie sa fie egala cu cantitatea de bunuri si servicii aflate in circulatie la un moment dat. Nerespectarea acestei egalitati duce la instabilitatea valorii banilor, adica exact a etalonului de referinta al valorii, ceea ce, mai departe, nu inseamna decat ca banii isi pierd functia lor esentiala, cea pentru care au fost creati. Din acel moment, suntem in deplina necunostinta de cauza asupra fenomenului economic, pentru simplul fapt ca etalonul de masurare a fenomenului este nu numai alterat, dar si...variabil, adica nu mai este un etalon. Consecinta directa: orice se poate sustine, se poate argumenta, fara a ridica probleme de coerenta.
O singura intrebare se ridica, in acest caz: Isi mai pastreaza Economia caracterul de stiinta economica? sau devine doar un fel de observare a reactiilor subiective ale marilor jucatori economici - adica un fel de Cronica hormonalo-financiara a timpului?
joi, 30 septembrie 2010
Sublime versuri, sublima muzica maestrului Tudor Gheorghe:
"Vin colindatorii,
Cum veneau odata, leru-i ler
Sa colinde seara asta
Minunata, leru-i ler,
Dar li-i gura arsa,
Si li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sange,
Prea degeaba patimi, leru-i ler.
...
Sovaielnic pasul,
Bratele plapande , leru-i ler
Tremurat ii glasul,
Nu stiu sa colinde, leru-i ler
Daca stau la poarta,
Si nu zic nimica, leru-i ler
Domnilor de astazi,
Sa v-apuce frica, leru-i ler.
Muta-i intrebarea
Ce rasuna-afara, leru-i ler
Am murit degeaba,
Ce-ati facut din Tara? leru-i ler,
Tot in frig si-n foame,
Tot cu maini intinse, leru-i ler,
Pe la porti streine,
ce ne stau inchise, leru-i ler!
..."
(versuri din cantecul maestrului Tudor Gheorghe - Vin colindatorii)
"Vin colindatorii,
Cum veneau odata, leru-i ler
Sa colinde seara asta
Minunata, leru-i ler,
Dar li-i gura arsa,
Si li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sange,
Prea degeaba patimi, leru-i ler.
...
Sovaielnic pasul,
Bratele plapande , leru-i ler
Tremurat ii glasul,
Nu stiu sa colinde, leru-i ler
Daca stau la poarta,
Si nu zic nimica, leru-i ler
Domnilor de astazi,
Sa v-apuce frica, leru-i ler.
Muta-i intrebarea
Ce rasuna-afara, leru-i ler
Am murit degeaba,
Ce-ati facut din Tara? leru-i ler,
Tot in frig si-n foame,
Tot cu maini intinse, leru-i ler,
Pe la porti streine,
ce ne stau inchise, leru-i ler!
..."
(versuri din cantecul maestrului Tudor Gheorghe - Vin colindatorii)
duminică, 13 decembrie 2009
filosofie ieftina
De ce?
Pentru ca tuturor ne este permisa.
Pentru ca nimeni nu poate spune numai lucruri inteligente.
Pentru ca, imi place ori nu, telenovelismul influenteaza mentalul individual...
Ma intreb:
- De ce oare trebuie ca romanii sa aleaga, mereu, intre doua rele?
- De ce nu se pot ridica oamenii care sa exercite puterea in scop public si nu personal?
- De ce se gasesc intotdeauna suficiente cozi de topor care sa sustina Raul?
- De ce sunt atat de discreti in rezultate cei ce sunt pregatiti si platiti sa aduca odata binele?
...
Sa fie, oare, pentru ca fiecare popor are conducatorii pe care-i merita?
Pentru ca tuturor ne este permisa.
Pentru ca nimeni nu poate spune numai lucruri inteligente.
Pentru ca, imi place ori nu, telenovelismul influenteaza mentalul individual...
Ma intreb:
- De ce oare trebuie ca romanii sa aleaga, mereu, intre doua rele?
- De ce nu se pot ridica oamenii care sa exercite puterea in scop public si nu personal?
- De ce se gasesc intotdeauna suficiente cozi de topor care sa sustina Raul?
- De ce sunt atat de discreti in rezultate cei ce sunt pregatiti si platiti sa aduca odata binele?
...
Sa fie, oare, pentru ca fiecare popor are conducatorii pe care-i merita?
joi, 13 august 2009
Biologia politica
Cica omul este zoon politikon. Ce demonstratie mai buna vreti decat aparitia unei specii a acestui regn - pedalacus - cu subspeciile sale "interesatus", "pupincuristus" si "cretinoides". Evident, exista si varietati ale acestor subspecii, destul de greu de decelat clar, caracterele acestor varietati fiind in cele mai multe cazuri amestecate in diverse proportii. Ca stiinta clasificarii sa fie pe deplin respectata, apar si genurile subspeciilor, de exemplu "pupincuristus ratatus", "pupincuristus pomanagius"-cu exemplarul Patapievici, "pupincuristus perpetuus", fiind greu de facut o delimitare clara intre primul si ultimul gen, datorita flexibilitatii extreme a personalitatii acestei specii.
Ca trasatura comuna, specia are acea flexibilitate a principiilor specific bolsevica, care-i permite sa admita fara probleme actiuni ale colegilor de partid care, venite de la adversarii politici, ar fi crime de lezmajestate. Se remarca, de asemeni, prin nivelul extrem de ridicat al zgomotului, ca si prin comunicarea extrem de dificila cu ceilalti: Pentru a transmite o idee folosesc discursuri intregi, in imensa majoritate a cazurilor fara cap, coada, subiect, ori coerenta logica. Ceva in genul cursurilor de Medicina de acum 20 de ani, care trebuiau invatate pe de rost, si uitate imediat dupa examen. Nu trebuie cautat un fir logic in expunerile lor, pentru ca ar fi doar o sublima pierdere de timp. Nu trebuie sa ceri o explicatie logica pentru vreo afirmatie, pentru ca ceea ce conteaza nu este mesajul transmis, ci ideea de a nu-i lasa pe ceilalti sa se faca intelesi. In ultima in stanta,cand lipsa de argumente devine evidenta, adopta etichetarea de tip " nu esti cu noi, esti impotriva". Dialogul le tulbura visarea bovina, le stimuleaza glandele suprarenale, si le provoaca voma intregului venin pe forumuri si bloguri. Analiza unei probleme, din nu importa ce domeniu, le este straina, pentru ca singura problema ce-i preocupa este sa nu scape din bot tzatza bugetului de stat. Singura activitate la cere se pricep este morfoleala tzatzei amintite. Restul e de joasa conditie si, in consecinta, nedemn de ei...
De asemeni, tot ce nu e " de marca" le provoaca sila, iar munca este pentru negri si tractoare, nu pentru ei. Ei sunt "alesi", si trebuie ca platitorii de taxe sa le suporte mofturile si hotiile , fara sa cracneasca...Unde am mai auzit eu asa ceva?
Un singur lucru nu-l stiu: specia umana este in plina expansiune, iar preferintele de conservare se indrepta catre habitatele gheparzilor, ale ursilor panda, rinocerilor negri, etc...
Ca trasatura comuna, specia are acea flexibilitate a principiilor specific bolsevica, care-i permite sa admita fara probleme actiuni ale colegilor de partid care, venite de la adversarii politici, ar fi crime de lezmajestate. Se remarca, de asemeni, prin nivelul extrem de ridicat al zgomotului, ca si prin comunicarea extrem de dificila cu ceilalti: Pentru a transmite o idee folosesc discursuri intregi, in imensa majoritate a cazurilor fara cap, coada, subiect, ori coerenta logica. Ceva in genul cursurilor de Medicina de acum 20 de ani, care trebuiau invatate pe de rost, si uitate imediat dupa examen. Nu trebuie cautat un fir logic in expunerile lor, pentru ca ar fi doar o sublima pierdere de timp. Nu trebuie sa ceri o explicatie logica pentru vreo afirmatie, pentru ca ceea ce conteaza nu este mesajul transmis, ci ideea de a nu-i lasa pe ceilalti sa se faca intelesi. In ultima in stanta,cand lipsa de argumente devine evidenta, adopta etichetarea de tip " nu esti cu noi, esti impotriva". Dialogul le tulbura visarea bovina, le stimuleaza glandele suprarenale, si le provoaca voma intregului venin pe forumuri si bloguri. Analiza unei probleme, din nu importa ce domeniu, le este straina, pentru ca singura problema ce-i preocupa este sa nu scape din bot tzatza bugetului de stat. Singura activitate la cere se pricep este morfoleala tzatzei amintite. Restul e de joasa conditie si, in consecinta, nedemn de ei...
De asemeni, tot ce nu e " de marca" le provoaca sila, iar munca este pentru negri si tractoare, nu pentru ei. Ei sunt "alesi", si trebuie ca platitorii de taxe sa le suporte mofturile si hotiile , fara sa cracneasca...Unde am mai auzit eu asa ceva?
Un singur lucru nu-l stiu: specia umana este in plina expansiune, iar preferintele de conservare se indrepta catre habitatele gheparzilor, ale ursilor panda, rinocerilor negri, etc...
duminică, 19 iulie 2009
din invataturile inaintasilor
"Cel mai pretios dar pe care Dumnezeu il aduce Neamului este copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare ingrijire. Oricum va fi: bogat sau sarac, frumos sau urat, ingrijit sau parasit, dotat sau nedotat, pasii lui trebui indreptati pe acelasi drum -lupta continua catre cinste. Sa fie cinstit in toate. Din cinste se naste: munca, bunacuviinta, dragostea, cumpatarea, voiosia, seninatatea, bunatatea, jertfa si chiar eroismul. Sufletul unui copil este cea mai plapanda alcatuire, in care impresiile capata ecouri uriade, ce se transforma in inclinari pentru o viata intreaga." (din "Testamentul politic al lui Ion Antonescu", de Radu Mihai Crisan.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)