duminică, 25 februarie 2018

Pastisa dupa un oltean


Romania n-a existat.
A existat numai un popor
De statornici
Care au invatat din vechime sa foloseasca darurile
Pamantului care le oferea gazduire.
Si care ne-au lasat
Cucuteni,
Si Gumelnita,
Si scrisul de la Tartaria,
Si primele cuptoare industriale din Istorie pentru topirea metalelor
Si din care au nascut
Oameni.
Dromichete,
Si Burebista,
Si Decebal,
Si Deceneu,
Care i-au facut pe marii intelepti ai vremii
Sa-si sfatuiasca discipolii
Sa invete de la Daci, si nu sa incere sa-i invete...
Caci ei stiau ceva ce nimeni altcineva nu a mai invatat,
Nemurirea.
Si au mai existat niste pradatori,
Intinsi pe tot parcursul Istoriei
Carora le-am stat ca un ghimpe in coasta,
Si care, din neputinta
Sau nestiinta,
Sau pur si simplu ura
Ori invidie
Ori instinct de a fura totul,
Au incercat sa ne stearga din Istorie.
Cu totul.
Limba.
Si scrierile
Si Istoria
Si portul
Si traditiile
Si cultura
Si civilizatia.
Si sa le acopere cu tot felul de inventii
Straine de Neamul nostru,
Care au venit si care vor trece numai daca se vor potrivi cu noi.
Caci apa trece, pietrele raman.
Iar din radacinile adanci ale stejarilor ies totdeauna mladite
Care supravietuiesc iederei, si muschiului, si buruienilor, si ciupercilor, si carilor.
Romanii.
Avarii
Ungurii
Bulgarii
Turcii
Tatarii
Austriecii
Khazarii
Tiganii.
Si toti ceilalti.
Si care , fiecare, s-au lovit de stancile furiei noastre,
Chiar daca eram numai in izmene.
Posada
Rovine
Targoviste
Belgrad
Podul Inalt
Cetatea Alba
Calugareni
Plevna
Grivita
Marasesti
Budapesta
Basarabia
Rezistenta din munti...
Caci noi stim una si buna
Neam si credinta!
Si mai avem si supremul sacrificiu al unui tata
Constantin Brancoveanu
De care tremura toti
Vanzatorii, si pricolicii, si lacheii, si slugile...
Caci vremea e aproape
Iar poetul patimirii noastre le-a spus deja ca
„Hristosi sa fiti,
Nu veti scapa
Nici in mormant!”
Pentru ca nu ne lasa
Horea, si Iancu, si Tudor, si Capitanul, si Ion Antonescu,
Si Stefan Gusa, spatareanul meu,
La mormantul caruia mai aprind cate o lumanare.
Si nici parintele Arsenie
Si nici parintele Justin
Si nici parintele Calciu
Si multi altii, stiuti si nestiuti, care se nevoiesc pentru noi.
Si nici copii nostri.
Si pentru ca , tot timpul, cu caciulile pe frunte,
Am vegheat veacurile.
Si pentru ca nu exista nici un motiv, dar nici unul,
Sa incetam veghea.
Dimpotriva.
Plage de la Sainte-Croix, 17.aprilie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu